#citeșteDobrogea: Pasiunea unei romanciere cu viață de roman

Astăzi se împlinesc 113 ani de la nașterea Cellei Serghi, una dintre scriitoarele cele mai citite, chiar și după decenii de la apariția celebrelor sale romane „Pânza de păianjen”, „Mirona” sau „Pe firul de păianjen al memoriei“.



Născută la Constanța, pe 4 noiembrie 1907, Cella Serghi își va petrece copilăria la malul mării, apoi se va muta la București cu familia, absolvind Facultatea de Drept și angajându-se într-o căsătorie de conveniență, însă dorul de locurile natale o va urmări întreaga viață și îi va popula cărțile cu imagini nostalgice.

Debutează literar în ziarele „Gazeta” și „Reporter”, iar în 1937 apare în „Revista fundațiilor” primul fragment din  romanul autobiografic „Pânza de păianjen”, unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste ale literaturii române, în care descoperim o întreagă lume de drame interioare, sentimente și emoții, prin ochii Dianei Slavu, eroina romanului.

„Vinovat” de primele încercări literare ale viitoarei romanciere de mare succes este scriitorul Camil Petrescu, pe care Cella Serghi îl întâlnește când era foarte tânără și de care se îndrăgostește iremediabil și fără speranță, căci era măritată, iar autorul „Primei noapte de dragoste” devenise bun prieten al soțului ei, fiind mult prea preocupat de scrisul și cariera sa pentru a-i răspunde tinerei îndrăgostite cu mai mult decât o caldă amiciție.

Totuși, apropierea de Camil Petrescu a avut efecte pozitive asupra destinului literar al scriitoarei, întrucât a determinat debutul său artistic și stabilirea unor prietenii literare cu Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu sau Liviu Rebreanu. Pe de altă parte, Cella a fost aceea care i-a oferit lui Camil idei utile pentru romanele sale (pentru „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“, i-a sugerat cum să arate toaletele personajelor feminine, iar mai târziu, când scria „Patul lui Procust“, ea a fost cea care i-a sugerat să introducă în roman scrisorile Doamnei T.).

Dragostea neîmpărtășită și suferințele din amor ale frumoasei romanciere aveau să rodească în opera sa narativă, exprimându-se prin personaje și lumi ficționale care, probabil, nu s-ar fi născut altfel.  

Dincolo de nefericirea pe care a hrănit-o, fără să vrea, în femeia care l-a iubit până la sfârșit, Camil Petrescu a însemnat reperul de creație și inspirație pentru Cella Serghi. Lui îi datorează formarea sa ca scriitoare și recunoaște asta deschis, atunci când îi dedică prima sa carte:

 "Lui Camil Petrescu, pentru că m-a învăţat că scrisul înseamnă muncă, muncă grea, amară, disperată, pentru că m-a învăţat ce înseamnă conştiinciozitatea în scris, prin exemplul cărţilor sale. M-a învăţat să ocolesc ce-i facil, să caut întotdeauna calea cea mai grea. M-a îndemnat zi de zi să scriu cartea asta, să renunţ la tot ce era în afara ei, să fiu disciplinată şi răbdătoare, muncitoare. Îi datorez tot. Fiindcă fără ce m-a învăţat el, însuşirile mele s-ar fi risipit şi această carte n-ar fi existat".

Cella Serghi s-a stins pe 19 septembrie 1992, rămânând în istoria literaturii române ca o tulburătoare și captivantă exponentă a romanului realist feminin, cu personaje memorabile, ale căror povești fascinează și astăzi cititorii de orice vârstă.


Citește și:

Cella Serghi, scriitoarea urmărită o viaţă întreagă de dorul Constanţei şi al mării