Varujan Cozîghian, violonistul născut la Constanța, la a 88-a aniversare

• Violonistul Varujan Cozîghian a venit pe lume la Constanța, pe 7 ianuarie 1936, în familia lui Avedis și Araxi Cozîghian
• Prima lui funcție a fost cea de concertmaistru la Filarmonica „George Enescu” București. În cei 23 de ani petrecuți acolo (1959 – 1982), armeanul a devenit o adevărată emblemă
• Ulterior, s-a făcut cunoscut și peste hotare, fiind concertmaistru la Orchestra Simfonică din Bilbao, Spania, din 1982 până în 2002

Violonistul Varujan Cozîghian a venit pe lume la Constanța, pe 7 ianuarie 1936, în familia lui Avedis și Araxi Cozîghian.


El este absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân” Constanța, dar și al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, unde a fost student al profesorului Garbis Avachian.


Varujan Cozîghian a susținut primul lui concert pe 31 martie 1954, la Ateneu. A interpretat „Simfonia spaniolă” de E. Lalo, sub bagheta dirijorului Mircea Basarab.


Prima lui funcție a fost cea de concertmaistru la Filarmonica „George Enescu” București. În cei 23 de ani petrecuți acolo (1959 – 1982), armeanul a devenit o adevărată emblemă.



Ulterior, s-a făcut cunoscut și peste hotare, fiind concertmaistru la Orchestra Simfonică din Bilbao, Spania, din 1982 până în 2002.


Între acestea, el a înființat și organizat cvartetul „Pro Arte” (1970).


Repertoriul său cuprinde lucrări de Bach, Beethoven, Brahms, Ceaikovski, Chausson, Dvorak, G. Fraure, A. Haciaturian, E. Lalo, Mendelssohn – Bartholdy, Mozart, Paganini, Prokofiev, Ravel, Rimski – Korsakov, Saint – Saens, Șostakovici, Wieniavski, George Enescu, Ciprian Porumbescu.


Varujuan Cozîghian a susținut concerte de vioară cu lucrări de: Dumitru Drăghici, Wilheim Berger, Pascal Bentoiu, Dumitru Copoianu, Tiberiu Olah, Mircea Basarab.


Numeroase dintre recitalurile sale au fost susținute alături de soție, pianista Florina Cozîghian.


În 1994, când s-au împlinit 40 de ani de activitate artistică, Cozîghian a fost invitat de Filarmonica din București la Ateneu, pentru a susține un concert.


Aprecierea față de realizările sale se poate observa prin distincții și premii ca: Premiul I „I.V. Pandelescu” la concursul tinerilor soliști (1955, 1956, 1957); laureat al concursului „Ceaikovski” (1958); Premiul I la concursul internațional George Enescu – ediția I (1958); laureat al festivalului „G. Enescu” (1964); medalie și premiu special „Rugiero Ricci” la concursul internațional de la Geneva (1966).


Despre Varujan Cozîghian a scris și regretatul publicist armean Simion Tavitian, în primul volum din trilogia „Armeni de seamă din România”.

Redăm mai jos un fragment:

„Momentul esențial care a determinat evoluția viitoare a lui Varujan a fost cel al întâlnirii cu profesorul Garbis Avachian. Ascultat și apreciat de acesta. Numele lui l-a însoțit întotdeauna pe cel al lui Varujan și, în articolele vremii, superlativele nu mai conteneau. El era maestrul care grefase pe predispozițiile native ale studentului său «o excelentă școală - metodică serioasă, consecventă» (Mihai Rădulescu). Având «... un excelent pedagog și îndrumător în profesorul G. Avachian», criticul Viorel Cosma își exprima convingerea că «... tânărul violonist va ajunge în scurt timp un nume de rezonanță internațională».

Pagini elogioase despre tânărul interpret au scris J.V. Pandelescu, Edgar Elian, L.T. Teclu, Mihai Rădulescu, Viorel Cosma, Radu Gheciu, Eugen Pricopie, Alfred Hoffman, Dumitru Avachian, Petre Codreanu și alții.
Student fiind, s-a remarcat la concursurile tinerilor soliști din anii 1955-1956-1957 unde i s-a conferit premiul I.
J. V. Pandelescu nota în acea perioadă: «El lucrează neobosit între 8 și 10 ore pe zi, sub îndrumarea profesorului său, G. Avachian. Violonist deosebit de talentat, V. Cozîghian are o mare ușurință a execuției. Trăsătura sa de arcuș este sigură și energică, tonul curat și just, frazarea elegantă".

Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV


Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian Varujan Cozîghian, personalitate de marcă a vieții muzicale românești