#citeşte Cu drag...

Redactor Economic 2003 – 2005
 
Pentru doi ani, redacţia ZIUA de Constanţa a fost a doua mea casă în presa constănţeană. Mi-aduc aminte şi-acum prima zi când Emilian Andrei, redactor-şef, mi-a spus: „Berger, îţi dau pe mână Finanţele! Du-te acolo şi vino cu informaţii!“ M-am simţit pierdută: nu ştiam nimic despre impozite, contribuţii, TVA etc. Mi-am luat inima în dinţi şi am plecat din redacţie să înfrunt „duşmanul“. Apoi a venit rândul instanţelor, Curţii de Conturi, Direcţiei Agricole, Oficiului de Cadastru, încet-încet intrând în gaşca oamenilor de la Economic din breaslă.
Dimineţile de la ZIUA începeau cu şedintele de sumar în care auzeam inevitabil fie de la nea Andrei, fie de la Doru Iordache: „Berger, cu ce vii azi?“ Niciodată nu eram pregătită pentru asta, nici eu, dar nici colegul meu, Ciprian Vieru, şi mă bucuram când şedinţa începea cu Lavinia Siclitaru, căreia niciun om politic nu-i putea rezista şi care întotdeauna avea un plan.

Cornelia Popescu completa perimetrul mişcărilor şi intrigilor din mediul politic pregătind astfel, împreună cu Lavinia, o pagină incendiară pentru ediţia de a doua zi.
Urma Carmen Mocanu de pe Eveniment, jurnalistul care reuşise să îngenuncheze Parchetul, instituţie care te putea face în acea vreme să simţi că n-ai ce căuta în presă. Nimic nu-i stătea în cale şi întotdeauna venea cu informaţia corectă şi completă, direct de la sursă.
Investigaţiile erau asigurate de un duo nebun şi greu de controlat: Mihai Răzvan Rotaru şi Doru Copoţ. Băieţii ăştia chiar nu ştiau unde să se oprească! Era de ajuns să „miroasă“ ei ceva şi plecau împreună ca doi câini la vânătoare. După-amiaza nu puteai gândi din cauza indignării lor faţă de fărădelegile descoperite: redacţia se umplea cu vocile celor doi, care se completau una pe cealaltă sau se suprapuneau, povestind destul de colorat păţaniile prin care au trecut până au dat de cap poveştii.

„Oana, tu ce faci azi?“ Imediat auzeai glasul Oanei Manoilă, fata de la Social, bine dispusă întotdeauna, căreia nimic nu-i putea strica ziua. Frumuşică, deşteaptă şi iscoditoare pe teren, făcea aproape din nimic o ştire bună, devenind cunoscută ca fata cu cele mai multe surse din Sănătate, Cultură sau Învăţământ. Echipa de la Social era întregită de Alina Raita, Mirabela Panfil, apoi Corina Samoilă.
Să nu uit de Adrian Dinu şi Cristian Cealera, cei mai cuminţi din toată redacţia, Sportul, fără de care ziarul nu ar fi fost complet.
Gelu Strâmboaia, fotoreporterul nostru, preocupat de calitatea pozelor, însoţea fiece redactor pe teren, reuşind să surprindă uneori cel mai bine adevărata stare de spirit a omului din faţa lentilei. Fotografiile lui au fost folosite cu succes de Cipix, expertul nostru în colajele destinate paginii întâi. Din cauza lui, ulterior, un tehnoredactor dintr-o altă redacţie bombănea în fiecare vineri şi cerea măriri de salariu pentru munca la care era supus. Mihai şi Adi lucrau până seara la machetarea ziarului de a doua zi, tracasaţi de noi şi de nea Andrei din cauza corecturii sau a materialelor care nu erau gata pentru a fi aşezate în pagină.

Nicuşor Buşurică, alături de blânda lui soţie, Violeta, pe care o iubeau toţi, ne asigurau nu numai logistica necesară, dar şi momentele în care, dacă aveai nevoie să te descarci, puteai s-o faci fără să-ţi fie teamă că vei fi judecat sau privit ca un paria.
Oamenii care mi-au schimbat priorităţile în această meserie au fost Claudia Tanislav, Emilian Andrei şi Doru Iordache. Fiecăruia îi pot mulţumi pentru câte ceva: Claudiei, pentru că am descoperit ce înseamnă să fii vertical în branşa asta, lui nea Andrei, că a avut încredere în mine când am venit în această redacţie, iar lui Doru, că mi-a fost alături şi după ce am părăsit ZIUA de Constanţa.
Munceam cot la cot, fără deosebire, pentru că noi, cei de atunci, credeam în ZIUA de Constanţa şi în puterea cuvântului ei în rândul cititorilor.
Au trecut 14 ani în care redacţia şi-a schimbat componenţa: unii dintre noi au rămas în branşă, alţii au lăsat frâiele celor tineri. Eu am trecut de cealaltă parte a baricadei: am devenit „duşmanul“ despre care vă povesteam că mă temeam. Acum ştiu mult mai multe despre taxe şi impozite, însă legătura nu a fost ruptă în totalitate. ZIUA de Constanţa a rămas în fiece zi sub atenta mea monitorizare şi pot să vă spun: „Oameni buni, cuvântul ei contează!“
 
La mulţi ani, ZIUA de Constanţa!