Cum o fi mai bine Cetăţenii egali cu statul sau statul în faliment?

Ce este mai important pentru noi, la această dată şi peste ani, ca statul să plătească penalităţi la fel ca toţi agenţii economici şi muritorii de rând sau ca statul să plătească programele avute în derulare cu bani de la Guvern şi de la Uniunea Europeană?

Interesul cred că nu este să stoarcem statul de bani şi nici să falimentăm companiile de stat, deja înglodate în datorii. Interesul este să facem ca lucrurile să meargă, iar proiectele derulate de Guvern să fie deblocate, respectiv finanţate. Tot interesul nostru este ca lucrările să fie de calitate şi nu de o calitate îndoielnică, aşa cum ne-am obişnuit, iar finanţarea proiectelor să nu fie supraevaluată, aşa cum se întâmplă de obicei. Prin justa apreciere a valorii lucrărilor am rezolva problema finanţării. Iar prin realizarea unor investiţii de calitate am pune capăt finanţării continue a unui acelaşi obiectiv, de fiecare dată, prost făcut. 

Discutăm această chestiune a statului care ar trebui să plătească penalităţi la fel ca toţi agenţii economici şi muritorii de rând pentru că ea face obiectivul modificării Constituţiei României. Mai precis, un amendament propus de senatorul liberal Tudor Chiuariu şi acceptat de comisia de revizuire a Constituţiei propune următoarele: „creanţele împotriva statului au acelaşi regim juridic ca şi contribuţiile fiscale”. Prin adoptarea acestui amendament constituţional, statul va fi obligat, ca orice cetăţean sau companie, să plătească dobânzi şi penalităţi dacă întârzie o plată, ceea ce nu se întâmplă şi în prezent.

În timp ce Crin Antonescu a lăudat amendamentul lui Chiuariu, Ponta cere respingerea lui pe motiv că „bugetul nu poate suporta şi plata dobânzilor şi a penalităţilor”, afirmând  „că deja sunt plăţi restante de făcut pentru magistraţi, drepturi de proprietate, fonduri europene”.

Şi în timp ce liberalii motivează că prin acest amendament „se aşază la nivel constituţional pentru prima dată regimul juridic egal între creanţele statului şi contribuţiile fiscale ale cetăţenilor, ale companiilor, ale tuturor instituţiilor”, Ponta dă de înţeles că o astfel de decizie este una falimentară.

Am avea şi noi ceva de zis. Noi spunem că mai bine guvernanţii ar lăsa deoparte scandalul, ar uita de acest amendament şi ar proceda în aşa fel încât să plătească, nu penalităţi, ci proiectele deja iniţiate. Poate aşa putem spera la programe noi.