Editorial Scrisoare către o campioană

Acest week-end mi-a demonstrat din nou puterea evenimentelor asupra stării noastre... Cum? Am fost extrem de trist că ziua de sâmbătă a luat sfârşit!

Nu a fost o zi oarecare, a fost ziua în care ţara noastră, prin formidabila ei reprezentantă, a demonstrat că suntem la egalitate cu o putere mondială a cărei populaţie este de 7 ori mai mare şi ale cărei resurse de pregătire sportivă sunt net superioare.

Simona Halep… tu ai deschis milioane de televizoare şi ai învăţat un popor întreg că, pe lângă game şi set, punctele în tenis se adună şi în tie-break! Pe o arenă comparabilă cu stadionul din oraşul tău natal, ai fost ovaţionată de oameni din înalta societate europeană şi ne-ai făcut mândri că suntem conaţionali contemporani cu tine!
Sportul este lecţia sublimă a vieţii, ne învaţă că doar prin muncă putem răzbate! Tu eşti campioana noastră, înaltă, frumoasă, deşteaptă care a împlinit evenimentul sportiv major al anului, dar nu al deceniului. Acesta va fi constituit din inevitabila ta împlinire profesională şi se numeşte locul 1 mondial! Politicienii noştri nu stăpânesc bine limba maternă, iar tu ai dat o lecţie de fair-play în două limbi, engleză şi franceză, sfidând toate ideile preconcepute ale străinilor despre noi.

Bravo ţie, felicitări antrenorilor, sărutări de mână familiei pentru că ne-aţi dat motive să fim mândri că suntem români ! Eurovisionul şi Campionatele europene sau mondiale de fotbal au pălit în faţa participării tale la Roland Garros. Oraşul iubirii a fost gazda perfectă pentru turneu, întrucât e frapantă dragostea reciprocă dintre tine şi tenis.
Nu avem cuvinte să-ţi mulţumim pentru cele trei ore în care ai luptat ca o eroină a patriei şi ne-ai ajutat să trăim momente de vis în elita sportului. Constănţenii, românii şi iubitorii tenisului îţi mulţumesc pentru parcursul minunat de la acest Grand Slam şi te asigurăm că te avem în prim-planul vitrinei sufletului nostru alături de nume precum Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Ilie Năstase sau Ivan Patzaichin.