Editorial Tenorul Vasile Moldoveanu. Statuia vie a speranţei renaşterii Cazinoului din Constanţa

Joi seara, am fost la întâlnirea-eveniment prilejuită de suita de activităţi ocazionate de împlinirea, pe 20 noiembrie, a 15 ani de activitate a cotidianului ZIUA de Constanţa, de care mă leagă multe. Foarte multe.
Dar nu asta este povestea acum.

Cu o zi înainte fusesem la Prefectura Constanţa, la întâlnirea oficialilor cu Vasile Moldoveanu, tenorul de talie mondială, născut în oraşul nostru.
Printre multele cuvinte auzite acolo s-a vorbit şi despre Cazinoul din Constanţa.



Şi iată ce le-a spus atunci, în câteva fraze elegante, dar dure, celebrul tenor Vasile Moldoveanu:
„Ţin să vă spun că asta e o mare durere a mea. Am trăit într-o localitate unde există Cazino. Nici Cazinoul din Monte Carlo nu are frumuseţea şi maiestuozitatea Cazinoului din Constanţa. Trebuie făcute toate eforturile, pentru că nicio naţiune din lumea asta, având o asemenea bijuterie, un asemenea Cazino, de o asemenea frumuseţe arhitecturală şi un asemenea loc pe care este clădit, nicio naţiune nu ar da înapoi pentru a restaura acest Cazino, care sunt convins că, în viitorul apropiat, va fi nu numai mândria dumneavoastră cea mai mare, ci va aduce un plus calitativ extraordinar Constanţei. Trebuie exploatate aceste minuni pe care le avem în Constanţa şi îmi vine să plâng când mă gândesc că o asemenea bijuterie poate fi lăsată în paragină. Este imposibil! Nu se poate accepta şi nu puteţi accepta nici dumneavoastră asta!“

Prins în corzi, primarul interimar Decebal Făgădău i-a spus lui Moldoveanu: „Vă vom invita peste câţiva ani, nu mulţi, sper că doi, să-l vedeţi restaurat şi să vă reamintiţi plimbările dumneavoastră pe faleza constănţeană”.

Ei bine, aici este aici. Vreau să vă spun că am văzut un gest măreţ, care greu se poate descrie în cuvinte. Am văzut gestul omului care nu mai crede în minuni, dar tot speră să se întâmple ceva. 
Am văzut, în Vasile Moldoveanu, statuia vie a speranţei renaşterii Cazinoului din Constanţa.

Deşi conceptul cotidianului nostru este ca editorialele să fie însoţite, în astfel de situaţii doar de fotografia autorilor, voi face o excepţie şi voi posta şi fotografia maestrului.
Este de o mare frumuseţe pentru a nu fi văzută. Este de măreţie impresionantă. Este aceea a unui om care îşi doreşte renaşterea Cazinoului din Constanţa. Nimic altceva. Şi care crede în promisiunea politicienilor.
De aici încolo nu ştiu ce să mai zic.

Mulţumim, MAESTRE. Asta pot să zic.