Ne doare în cot Primarul cu încălecatul, vameşul cu mita, senatorul cu corupţia

Nu ne mai şochează faptul că primarii le recomandă cu nonşalanţă copiilor de grădiniţă să se „încalece". Nu ne mai şochează că directorii de şcoli sunt prinşi cu mita la înscrierile pentru noul an şcolar. Nu ne şochează faptul că poliţişti sunt arestaţi „la braţ" cu infractorii pe care se presupune că i-ar fi protejat. Ne lasă rece un vameş arestat pentru mită.

Ne lasă la fel de rece un şofer, drogat sau băut, care nici n-are permis şi care este fugărit de poliţişti kilometri întregi. Ne doare în cot de un ditamai senatorul trimis în judecată pentru grave fapte de corupţie. Ne doare în cot de un întreg sistem paralegal de vămuire a mărfurilor în porturile constănţene. Nu dăm doi bani, la figurat vorbind, pe grupurile organizate (mai mult sau mai puţin) infracţionale descoperite de anchetatori şi anunţate cu mare, mare tam-tam. În egală măsură, nu ne interesează nici afirmaţiile de nevinovăţie ale unuia sau ale altuia, căci oricum „toţi sunt la fel". Suntem imuni când auzim de tineri prinşi cu droguri, de „dealeri wannabes", de traficanţi de persoane şi de proxeneţi deghizaţi în mai mult sau mai puţin respectabili particulari în lumea afacerilor constănţene. Singurele lucruri care ne mai suscită un interes firav, plăpând, de maxim un minut, ar fi un fost cadru MAI care şi-a împuşcat în cap soţia care se afla întinsă în pat lângă el. Şi care a tras şi a doua oară. Şi care apoi, în lacrimi la instanţă, cerea eliberarea sau măcar să i se permită să meargă la înmormântare. Tot aşa, ne-ar mai interesa cazul unui tânăr fost poliţist, închis pentru viol, iar apoi eliberat pentru bună purtare din penitenciar şi care în nicio săptămână de libertate şi-a mătrăşit mama şi şi-a tăiat venele. Suntem pe pace însă! N-a murit. Poate să-şi ispăşească pedeapsa. Ne-ar emoţiona oarecum cazul unui şef din poliţie care a condus băut, a lovit un sens giratoriu şi a găsit un ţap ispăşitor să-şi asume vina. În egală măsură, aproape că am fi interesaţi de procesul în care primarul este judecat pentru fapte de corupţie în legătură cu retrocedarea terenurilor. Dar, pe de altă parte, interesul nu este aşa de mare, în contextul în care au trecut ani întregi de când cazul a fost trimis pe rolul instanţei şi nu s-a întâmplat nimic, dar absolut nimic în proces. Decât că au mai murit dintre inculpaţi. Cei bătrâni şi bolnavi. Să nu ne înţelegem greşit. Nu mă lamentez că am devenit nişte insensibili. Nu mă plâng de faptul că suntem cinici. Sau că ne place să credem că aşa suntem. Nu mă indignează halul în care a ajuns societatea. Nu mă sperie viitorul şi nu mă scandalizează prezentul. Nu mă dau cu capul de pereţi pentru că ne-am animalizat (adesea, animalele sunt oricum mai umane decât noi). Mă sperie tocmai faptul că nu mă lamentez, nu mă plâng, nu mă indignează, nu nimic!