Proşti sau reacţionari?

În doar câteva zile, ordinea constituţională a fost răsturnată. Monitorul Oficial a ieşit de sub „umbrela" Parlamentului şi a intrat sub cea a Guvernului. Preşedintele Băsescu a fost criticat pentru că ar fi influenţat Curtea Constituţională. Aceeaşi Curte Constituţională care a declarat atâtea ordonanţe de urgenţă emise de Guvernul Boc ca fiind neconstituţionale. Asta da influenţă! Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului au fost revocaţi prin încălcări ale regulamentului celor două Camere. De departe însă, nesimţirea maximă a fost modificarea Legii Referendumului, în sensul în care şeful statului poate fi demis prin „majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum". Cum rămâne cu principiul reprezentativităţii?

În doar câteva zile, nişte băieţi care par să se fi oprit la un moment dat din evoluţia intelectuală firească au făcut front comun împotriva normalităţii, au discreditat instituţiile statului şi au brodat niscaiva poveşti penibile despre demersuri legitime, constituţionale, bla, bla, bla... Aceiaşi băieţi care sunt în mijlocul unor scandaluri legate de plagiat, aceiaşi băieţi hămesiţi de-atâta stat în Opoziţie, care vor să reconfigureze statul de drept prin confiscarea principiilor democratice (aşa deficitară cum funcţionează democraţia în România).

Drumul spre dictatură e pavat cu cele mai bune intenţii, evident! Dar pe lângă bunele intenţii ies la suprafaţă frustrări, nesimţiri cronice, imposturi, golănii şi combinaţii dintre cele mai mizerabile. Drumul spre dictatură începe cu manipularea ordinară, cu modificarea unor legi fundamentale, cu ştirbirea autorităţii instituţiilor statului. Continuă cu promovarea penalilor, cu tolerarea acestora în rândurile Puterii. Cu numirea, ca preşedinte interimar, a celui care, la prezidenţialele din 2009, a eşuat. Dar fie, îl numim înainte preşedinte al Senatului, ca să fie totul ca la carte.

Dincolo de persoane, dincolo de preferinţe doctrinare, de convingeri ideologice, de simpatii şi antipatii, vorbim totuşi despre statul de drept. Pe de o parte. Pe de altă parte discutăm despre scenarii ca-n filmele cu proşti, în care nişte indivizi mai mult sau mai puţin dubioşi confiscă realitatea şi ne cheamă la vot. Putem merge doar vreo zece mii, că „se pune". „Se pune" şi dac-om merge mai puţini. Interesant, nu-i aşa?!? Aştept, pe 29 iulie, reacţia. Exercitarea dreptului la vot, ieşirea în stradă pentru taxarea abuzului, pentru restabilirea ordinii instituţionale. Ştiu, veţi spune, cel mai probabil, „şi preşedintele Băsescu a greşit". Indubitabil! Dar până la tentativa de a transforma Justiţia în propria tarla e drum lung.

Cel care în timpul mineriadelor din 1990 a fost numit „ambasadorul golanilor" (n.r. Alexandru Paleologu, primul ambasador român la Paris de după 1989) spera să treacă drept reacţionar pentru a nu fi considerat prost. Voi cum sunteţi?