26 Jan, 2009 01:46
2304
Cecilia ZǍREA
La aproape douǎ luni de la crearea coaliţiei „împotriva firii", cum a fost
denumitǎ, între PSD - PD-L, primarul Radu Mazăre, un înverşunat adversar al
acesteia, rupe tăcerea pe blog-ul sǎu şi încearcă să redea susţinătorilor PSD
încrederea în partidul pe care l-au ales la guvernare.
Care este fraza-cheie cu care edilul încearcă sǎ reapropie electoratul PSD
de partidul sǎu de suflet, după o asemenea loviturǎ precum alianţa cu PD-L? Una
pe cât de simplǎ, pe atât de lipsitǎ de susţinere în realitate. Sau, cel puţin,
până la proba contrarie. Căci, iată, Mazăre spune „social-democraţii nu aleargă
după «ciolan»". Pǎi, cum? În mod ironic, în opinia multora, social-democraţii
tocmai asta au dovedit prin coaliţia cu PD-L-ul. Este foarte simplu de negat un
fapt prin vorbe. Mai greu este, însǎ, infirmarea acestuia prin argumente
traduse în lucruri concrete, cu corespondenţǎ în realitatea obiectivǎ, uşor de
demonstrat. Adică un fel de „fapte, nu vorbe, domnilor!". Or, din punctul meu
de vedere, până la momentul de faţǎ, PSD-ul (şi nu numai el) tocmai asta a
probat: cǎ se aflǎ într-o goanǎ continuǎ după „ciolan". Iar faptul cǎ Radu
Mazăre vine şi infirmǎ acest aspect nu înseamnă, după părerea mea, cǎ,
într-adevăr, aceastǎ realitate va înceta sǎ existe, doar pentru cǎ primarul
zice un fel de „ba nu". Poate simţind cǎ argumentul cu „ciolanul" nu ar fi fost
suficient de puternic, Mazăre mai aruncǎ un pseudo-argument în „luptǎ". „Dar
faptul cǎ se zbat pentru putere nu e o chestie condamnabilǎ", spune el.
Într-adevăr, probabil cǎ nu este, nimic de zis. Însǎ nu pot sǎ nu filtrez fraza
aceasta prin principiul „cine se scuzǎ se acuzǎ". Căci, sincer, mie îmi sunǎ a
scuzǎ. Chiar mai mult decât atât, mi se pare grăitor faptul cǎ Radu Mazăre,
preşedintele PSD Constanţa, se disociază, într-un fel, de colegii săi
social-democraţi şi încearcă sǎ le explice gesturile prin nişte argumente
destul de slabe. Într-adevăr, edilul afirmǎ de la bun început cǎ el s-a opus
alianţei, însǎ apoi vorbeşte despre colegii săi de partid folosind pluralul
persoanei a treia - „ei", în loc de pluralul persoanei întâi, „noi". Ceea ce
este egal, în opinia mea, cu o detaşare voitǎ de aceştia. Abia când vine vorba
despre programul de guvernare, parcǎ edilul îşi aduce aminte cǎ face parte din
acelaşi partid cu persoanele pe care încearcă sǎ le scuze: „Noi asta am vrut şi
asta am făcut". Interesant cum şi-a adus aminte de acest „noi" abia în al
unsprezecelea ceas, după ce a asociat ideea de social-democraţie cu goana după
„ciolan", chiar dacǎ asocierea era menitǎ sǎ infirme acest fapt. Foarte
interesant.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
26 Jan, 2009 12:33
ESTI UN MARE PUNGAS PRIMARULE