Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2021- „O foaie și un stilou“ de Ruxandra Fulea, clasa a XII-a F

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ruxandra Fulea, clasa a XII-a F, publicat în numărul 1 din anul X al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.

„Aud ploaia cum bate în geam și sufletul cum urlă din hârtie. Pun mâna pe stilou și dorința în cerneală și vreau să-mi făuresc un loc unde să nu mai aud ploaia. Am încercat să fac un soare, însă galben n-am avut, așa că am ales cuvinte gri din creion, căci de ce le-aș colora? Vreau să aprind un foc, ca la mine în casă să nu mai fie frig, însă din cuvinte și hârtie, cum aș putea să încălzesc un suflet? Rup din mine tot ce n-am și așez totul pe o foaie, așteptând, sperând, strigând la cineva să mă citească. Am căutat salvare în chip de lună, căci poate lumina nu mi-a priit și acum mă văd doar în întuneric, pe mine și lumea mea împietrite. Stau puțin și mă aplec spre margine, încerc să cad și apoi să mă ridic, însă tot în picioare stau și nu știu dacă lacrimile curg de bucurie sau de tristețe.

A trecut acum un timp, chiar nu știu exact cât, însă afară nu mai plouă și nu mai aud nici sufletul urlând. Însă pe fața mea nu se arată vreun zâmbet. Stau și tot încerc să scriu, poate măcar acum cât se vede soare, soare să fie și în gândul meu. Și iarăși caut cuvinte de culori, însă culorile sunt uzate, pale și reci și din nou mă întreb:

Cum aș putea prin ele să ajung la a scrie suflete frumoase? Dar poate până acum n-am înțeles că sufletele frumoase nu ar trebui să fie scrise, căci par mult prea artificiale și ireale, încât nimeni nu ar crede în ele. Iar eu vreau să mă apropii de adevăr, căci am cutreierat prea mult prin locuri pustii. Acum iau iar foaia de hârtie și nu rămân decât cu emoție. Emoția sufletelor de trăiri ce au secat în larg, căci și cu apa, ele tot au ofilit. Parcă nici culorile de gri nu se mai simt atât de negre și parcă albul din ele se afundă în etern. Am scris, astfel, sentimente de întuneric și oameni prea grăbiți care să urce pe nori de speranță.

Însă, acum, nici suflete pierdute nu maisimt și vreau doar sa apari tu în foaia mea. Dar cum aș putea pe tine să te scriu, când tu ești o parte din tot ce din mine lipsește? Am încercat să-ți conturez chipul și trupul totodată, dar nu am reușit să te preschimb în ființă de simfonii și serenade visătoare. Însă degeaba prin cuvânt încerc să cânt, căci cuvântul meu e afon pe hârtia murdărită de cerneală. Așa că mă las în voia ta și nu mai spun și nu mai cred. Mă las închisă într-un colț al negrului stricat.

Ochii îi am deschiși, dar trăirea e uitată și mă uit din nou pe geam. Însă, de data aceasta, nu-i nici soare și nici ploaie, doar întunericul ce stă umbrit de felinarele străzii. Aud din bucătărie un sfârâit de ibric și mă pierd în mireasma de cafea lăsată pe aragaz. Mă ridic și uit. Doar prin uitare văd sfârșit.“, de Ruxandra Fulea, clasa a XII-a F

Sursă foto: Pinterest

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul X, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“



Articol şi foto preluate de pe site-ul revistei Zări Alb Astre