Frumosul blog creștin Ortodox Amintiri târzii a scris despre Leontina

Nu este zi in care sa nu citim macar o poveste care sa ne induioseze,  sa ne faca sa tresarim speriati de ceea ce traiesc unii, de cata boala si suferinta exista in lume! E ca si cand Dumnezeu ne arata mereu crucea pe care o poarta unii dintre noi,  incercandu-ne insa iubirea si milostenia.

Recunosc,  ca uneori ma simt depasita de povestile pe care le aud. Fotografiile aratand copii bolnavi de cancer, cu ochii tristi,  aseazati in fata camerelor de fotografiat, in speranta unui ajutor financiar, sau dimpotriva razand,  nestiind cat de aproape sunt de moarte,  imi frang sufletul.  Dar cel mai mult ma doare,  cand constientizez ca societatea face prea putin pentru ei. Ca sunt maladii care nu se pot trata aici,  in tara, datorita lipsei de pregatire a doctorilor sau a aparaturii sau a medicamentelor... Atunci am acea revolta a romanului constiincios, care de 30 de ani cotizeaza la sistemul de sanatate,  slava lui Dumnezeu, sunt sanatos si ma tratez empiric cand am si eu cate ceva,  sau merg la o clinica privata unde am un abonament de la serviciu. Si ca mine sunt aproape toti prietenii mei Si atunci unde sunt banii care se strang de la noi?
Este retorica.
Am invatat ca solutia sa ajutam,  suntem noi,  ca indivizi,  noi cei care ridicam telefonul si apelam un numar alocat pentru cate un caz... doi euro... sau uneori un cont in care depunem cativa leuti...
In primavara,  am auzit povestea unei fete de 22 de ani,  bolnava de cancer. Era colega de facultate cu fiica mea. O cheama Daniela. Am adunat atunci langa mine sau mai bine zis,  m-am alaturat unui grup care a organizat un concert caritabil. S-au implicat atunci preoti, cativa preoti si cateva persoane,  fara niciun fel de pregatire in acest tip de actiuni. A fost ceva extraordinar. Am reusit intr-un timp foarte scurt,  golindu-ne pe noi de grija pentru propriile persoane,  am reusit in mare loc ramas liber in inimile noastre,  sa o asezam pe ea,  fata aflata in suferinta. Si lucrul acesta ne-a aratat credibili. Am umplut aproape o sala de spectacol si am strans o suma mare de bani.
Imi amintesc si acum bucuria pe care am avut-o cand actiunea s-a finalizat.
Este ceva ce am trait rar si a meritat taot efortul noastru. Bani au ajutat-o pe fata sa lupte cu boala. Dumnezeu a ingaduit si boala dar si truda noastra pentru a o ajuta sa ridice crucea pe care i-a dat-o.

Aseara tarziu,  un tanar m-a rugat sa scriu ceva despre o fetita care are nevoie de tratament in strainatate. Povestea o gasiti postata de blogul meu, la Anunt umanitar "Ajuta-ma sa vad lumina zilei". Fetita aceasta are nevoie de ajutor. Ea traieste intr-o noapte care o desparte de chipurile parintilor ei. Si poate asta nu e cel mai dureros lucru. Nu-i vede,  dar ii aude, ii are, sunt parinti buni care o iubesc enorm. Problema e viata ei care e foarte grea. Nu e problema curcubelului pe care ea nu-l vede,  e problema lucrurilor normale,  firesti pe care noi le facem cu usurinta,  iar ea,  mititica,  se zbate in negura,  bajbaind dupa ele. E problema vietii ei care oricat de desteapta va fi,  va fi mai grea,  mai greu de implinit decat a unui copil normal. Si daca nu s-ar putea face nimic,  ne-am putea resemna,  dar Dumnezeu ne arata ca undeva departe,  daca noi facem un gest pentru fetita aceasta,  pentru ea va fi lumina. Dumnezeu ne incearca iubirea,  milostenia,  pe care trebuie sa o facem. Acestea sunt lucrurile iubite de Dumnezeu! Acestea! Nu eugenia si marul pe care il impartim pentru morti nostrii!Nu mesele imbelsugate si mestesugit puse de parastase, mese la care asezam neamurile,  vecenii,  prietenii si-i imbuibam cu mancare si alcool(alt pacat). Nu costumele si patul si masa si scaunele pe care le impartim pentru cei adormiti la parastasele de 40 de zile sau an,  considerand ca daca dam aici acestea,  le au ei dincolo...

Poate gresesc,  dar cred ca aceasta,  este ceea ce trebuie sa facem noi. Sa nu-i intoarcem spatele,  sa ne unim noi,  cei cu bani putini,  inmultind banutul vaduvei si adunandu-l pentru Leontina. Acum pentru ea,  apoi pentru alt copil sau alt tanar,  alt om...Dumnezeu nu vrea decat sa vada ca o primim in inima noastra si apoi El va rezolva restul. Sa nu uitam ca tot ce nu e cu putinta la oameni este posibil la Dumnezeu!
Si am mai putea face ceva!
Sa ne rugam pentru ea. Sunt atatia doctori fara de arginti care ne stau alaturi!Il avem pe Sfantul Nectarie,  Sfantul Luca al Crimeii, Sfintii Cosma si Damian! Haideti sa ne adunam in rugaciune seara pentru ea, pentru fetita aceasta si pentru toti cei pe care ii stim bolnavi: Leontina-Nicoleta, Virgil, Sultana, Iuliana, Daniela, Zina, Calina, Maria, Gheorghe, Costel, Cornel... cei pe care voi ii spuneti ca sunt bolnavi(lista ramane deschisa) si cu ajutorul unuia dintre sfinti,  eu vi-l propun pe sfantul Nectarie, haideti sa-i cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru tamaduirea lor. E greu? Cine se alatura?Bineinteles fiecare ar trebui sa ia binecuvantare de la duhovnic pentru asta si daca s-ar alatura si duhovnicii nostrii chiar ar fi extraordinar!Ce ziceti? E greu?

Vă mulţumim din suflet stimata si iubita prietena Doina Elena Dumitru

http://leontinanicoleta.blogspot.ro/