#citeşteDobrogea „I-a venit de hac!“ De unde vine expresia. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Cu siguranţă aţi folosit expresia „I-a venit de hac“, îi cunoaşteţi semnificaţia, dar nu îi ştiţi istoria, provenienţa. Vă spunem noi care este. Răspunsul l-am găsit în lucrarea cu extraordinară valoare documentară „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieaţă românească“.
 
După cum informează G. Ilioniu, subdirector general în Ministerul Cultelor şi Artelor, autorul articolului „Cultele în Dobrogea“, cuprins în lucrarea mai sus amintită, în momentul revenirii pământului dintre Dunăre şi Marea Neagră în graniţele ţării, aici exista un arhiepiscopat grecesc, înfiinţat în 1855, cu reşedinţa la Tulcea, dar şi unul bulgăresc, la Silistra, datând din 1870. Ambele erau întemeiate prin protecţia turcilor, iar chiriarhul arhiepiscopatului de Tulcea se intitula „Arhiepiscop şi mitropolit de Dristra (Silistra)“.
 
„Sistemul administrativ al acestor arhiepiscopate nu urmărea atât interesul mangăerii şi tămăduirii sufletelor credincioşilor lor, cât grijă disperată pentru perceperea birului anual ce trebuia să-l dea fiecare cap de familie şi care se numea jitie sau hac“, scrie G. Ilinoiu.
 
Strângerea birurilor se făcea anevoios, astfel încât „zarva şi teroarea cu care era menit să se încaseze acest bir, a lăsat până azi în graiul poporului zisa «I-a venit de hac!»“, spune funcţionarul Ministerului Cultelor şi Artelor.
 
„Hac“-ul se putea plăti în numerar (cam o liră turcească) şi în natură (cinci baniţe de grâne).
 

Cum se strângea birul

 
„La sorocul stabilit pentru încasare, arhiepiscopul, însoţit de preoţi şi alai mare, mergea în persoană din sat în sat. Ca să nu fie nevoit a merge fără rezultat şi să nu zăbovească, se ducea mai dinainte protopopul şi împreună cu preotul locului făcea catagrafierea, adică stabilea plata pe fiecare cap de familie, urmând apoi să anunţe din vreme venirea arhiepiscopului. De se întâmpla că cineva după catagrafie să nu poată plăti, răspundea preotul, plătind el darea respectivă“, informează Ilinoiu.
 
Și preoţii îşi luau plata lor, dar aceasta consta „din învoială fiecăruia cu enoriaşii. Cuantumul se ridică aproape la trei cinice (baniţe) grâne pe cap de familie, plus plata pentru serviciile bisericeşti în parte (venitul epitrafilului)“.
 
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre cultele din acest loc de ţară, citiţi lucrarea "Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieaţă românească“, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“ .
 

 DREPTURI DE AUTOR

 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.

b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa