Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea În premieră, Anaid Tavitian povesteşte despre tatăl său - „O amprentă dulce, care mă obligă să fiu într-un anume fel, pentru că aşa am fost educată!“ (galerie foto)

Timp de peste trei decenii, Anaid Tavitian a fost secretar literar-artistic al Teatrului de Stat, ceea ce face ca acest om al cetăţii să constituie o preţioasă memorie vie a tumultului cultural constănţean şi în special a teatrului de la malul mării.
 
Un om cu deosebite calităţi morale, dar şi profesionale, Anaid Tavitian a acceptat să ne vorbească despre ceea ce a însemnat amprenta unei descendenţe cu totul speciale.
Unicul copil al eruditului publicist Simion Tavitian, mărturiseşte că a rămas încă „fetiţa domnului Tavitian“.
 
„Indiferent că e vorba de lansări de carte sau alte diverse evenimente culturale la care particip, poate că oamenii nu mă cunosc, dar, când mă prezint, primul lucru pe care îl spun când îmi aud numele este «Sunteţi fetiţa domnului Tavitian» şi simt acea căldură şi acel respect profund. Eu cred că s-a şi transferat afecţiunea multora dintre aceşti oameni şi prin natura profesiei mele, întâlnindu-mă după aceea cu ei.
 
Fiind născut pe 3 februarie, în aceeaşi zi cu Ştefan Iordache şi Lucian Iancu, îi spuneam tatei că eu cred că a greşit drumul şi nu s-a făcut actor, pentru că a avut darul vorbirii, al discursului foarte logic şi coerent, dar şi o capacitate impresionantă de memorare. Şi nu s-a risipit, pentru că în tot ceea ce a făcut a fost foarte serios, implicat, nu a făcut nimic din fuga condeiului, ci din suflet. Foarte calm, foarte echilibrat, mereu cu zâmbetul pe buze, pentru că tata considera că nu trebuie niciodată să-i încarci pe alţii cu ce ai tu pe suflet. Da, este o amprentă dulce, care în acelaşi timp mă şi obligă să fiu într-un anume fel, pentru că aşa am fost educată“, ne mărturisea recent Anaid Tavitian.
 

Destine de armeni la răspântii

 
Poate că mulţi dintre noi, părinţi fiind, ne-am dori să ne descrie copiii noştri la superlativ, cum ne-a fost dat s-o auzim pe Anaid Tavitian. „Tata era un bărbat elegant, jovial, avea charismă, avea căldură, avea umor; chiar dacă era o situaţie tensionată, trecea cu eleganţă şi reuşea să-i pondereze pe cei din jur“.
 
Născut la Cetatea Albă (Basarabia), pe vremea când această localitate era în România, Simion Tavitian şi-a dorit foarte mult să ajungă să-şi revadă oraşul natal, casa părintească, dar nu a mai apucat, pentru că, între timp, Cetatea Albă avea să devină teritoriu ucrainean. Bunicul, Mardiros, provenit dintr-o familie de armeni, născut într-o localitate aflată acum pe teritoriul Turciei, iar bunica, Elisabeta, parte dintr-o familie de armeni din Moldova, erau vorbitori de limba română, dar vorbeau şi armeneşte.
 
„Bunica era de o blândeţe deosebită şi s-a prăpădit foarte tânără, la 50 şi ceva de ani, dar bunicul a fost longeviv, a trăit până aproape de 90 de ani. Un om foarte întreprinzător, cu picioarele pe pământ, care ştia foarte bine ce vrea de la viaţă. A fost înrolat în armata unui mare general armean, Andranik, care a luptat pentru independenţa Armeniei. Bunicul şi-a dorit foarte mult să vadă Armenia independentă, dar nu a apucat, pentru că a murit în 1970, iar Armenia şi-a câştigat independenţa în anii 90.
 
Prima afacere pe care a pus-o pe picioare a fost o moară. Prin căsătoria cu bunica, venind în Cetatea Albă, neavând cetăţenie română, a deschis o afacere de angro şi en detail pe numele bunicii. În anii 1922-1923, când Armata Roşie a ocupat Basarabia, a venit la Constanţa, datorită surorii lui, care, în urma unei căsătorii, deschisese un magazin de pantofi, pe strada Ştefan cel Mare, care se numea «La Coroana», pentru că avea monopol de la regele Carol să comercializeze un anumit tip de pantofi. Mătuşa Areknaz, sora tatei, era o femeie foarte frumoasă“.
 
Despre sora lui Simion Tavitian, ne-a povestit că era o femeie căreia îi plăcea să sprijine artele, deşi nu avea nicio legătură cu domeniul acesta. „Tata mi-a istorisit o întâmplare la care a fost martor. Elev de liceu fiind, ca să câştige un ban de-un film sau o cofetărie, acea mătuşă l-a luat, după ore, să ţină contabilitatea magazinului. Iar tata, îmbrăcat în uniformă de liceu, venea la prăvălie. Şi într-o zi, prin anii 30, a intrat marele actor George Vraca, însoţit de impresar, veniţi în turneu la Constanţa cu piesa «Pygmalion», de George Bernard Shaw. Şi-a scos pălăria în faţa mătuşii, i-a spus «Sărut mâinile, doamnă, eu sunt George Vraca şi am venit în oraşul dvs. să prezentăm piesa Pygmalion la Cinema Regina Maria» (proprietatea unui armean la acea vreme, unul dintre cele mai frumoase cinematografe, cu balcon). Şi a scos biletele, iar mătuşa a cumpărat foarte multe bilete, pentru a sprijini acest eveniment, pe care le-a oferit prietenilor şi tatălui“.
 

Triplu licenţiat, un profesionist fără cusur

 
„Bunicul meu, pentru că aşa era de bonton, l-a dat pe tata să înveţe să cânte la vioară, chiar dacă nu avea ureche muzicală. Dar dacă avea partitura în faţă, cânta corect. A rămas cu această pasiune şi era un mare iubitor de operă, un spectator fidel şi avizat. Seara îmi cânta ca un fel de cântec de leagăn.
Primul roman de dragoste pe care l-a scris, tânăr fiind, s-a intitulat «Dragoste şi destin», iar din banii strânşi şi-a cumpărat un ceas pe care şi-l dorea foarte tare. Însă toţi banii pe care îi avea îi investea în bibliotecă. În schimb, obişnuia să împrumute cărţi şi nu le mai cerea înapoi, iar ce a mai rămas i-a oferit fratelui mai mic, în momentul în care s-a căsătorit. Eu mai am câteva cărţi de teatru semnate de tata cu scrisul său mic, dar citeţ.
 
Tata a avut trei licenţe: economist, filolog şi jurnalist. A sprijinit foarte mulţi actuali gazetari, al căror har l-a intuit, printre care Vartan Arachelian, care şi recunoaşte acest lucru, Mihai Bocai, Arcadie Strahilevici şi mulţi alţii care au plecat în străinătate. Ba chiar unul dintre ei, întors după 90, i-a spus că în biblioteca Congresului american se găsesc cărţile tatei şi a fost foarte impresionat.
Echilibrat şi calm, mama menajându-l de greutăţile familiei, tata a fost redactor-şef adjunct într-o perioadă în care era foarte mare răspunderea. Mi-amintesc că, în anumite zile, când erau materiale foarte importante, şoferul ziarului venea şi îl lua pe tata la ora 1 noaptea, ca să citească respectiva pagină şi să dea bunul de tipar.
 
A fost cel care a pus bazele revistei «Litoral», ale suplimentului «Dobrogea Nouă», şi asta însemna că nici vara nu putea pleca în concediu, pentru că erau foarte mulţi colaboratori şi oameni de o anumită ţinută.
Aşa a intervievat-o pe Ana Aslan şi a aflat că este armeancă. Lucru care i-a folosit după aceea în cele patru volume dedicate armenilor din România: «Armeni dobrogeni în istoria şi civilizaţia Dobrogei», volumul dedicat academicienilor şi membrilor corespondenţi ai Academiei Române, 12 la număr, şi restul, pentru care a depus o muncă de cercetare deosebită“.
 
Nefiind un adept al tehnologiei, toată informaţia Simion Tavitian a primit-o prin corespondenţă cu armeni din toate colţurile lumii: din America, în Australia, Franţa, Italia, Germania, stabiliţi sau care au avut descendenţă ori ascendenţă armeană şi care au dus mai departe numele României. Pentru că armenii născuţi în România au această mândrie şi oriunde pleacă în lumea asta ţin să se întâlnească şi păstrează tradiţiile.
 
Un număr foarte mare de volume - toate apărute pe banii săi, pentru că nu a avut sponsori - le-a lăsat revistei „Ararat“ din Bucureşti, publicaţie dedicată comunităţilor de armeni de pretutindeni. În schimb, cărţile se vindeau mai ales cu prilejul lansărilor la Biblioteca Judeţeană, iar banii îi punea deoparte, dimpreună cu pensia foarte mică, pentru a putea tipări următoarele volume la Editura Ex Ponto. Lansarea ultimului volum - „Dobrogea, tărâmul dintre ape“ - a avut loc în anul 2005, la Biblioteca Judeţeană.
 
„La elaborarea cărţii intitulate «Armenii dobrogeni» l-a sprijinit foarte mult şi domnul Virgil Coman - Dumnezeu să-l ierte! -, care i-a pus la dispoziţie arhivele. Un capitol este dedicat negustorilor armeni, în diferite zone ale oraşului şi diverse domenii, de la morărit şi până la bijuterii, magazine de gablonzuri. Munca lui a avut o valoare sentimentală, dar şi una istorică, arhivistică, pentru că le-a oferit şansa multor armeni să-şi redescopere rădăcinile“, continuă să-şi admire tatăl Anaid Tavitian.
 
Aveam să aflăm însă că acelaşi Simion Tavitian a predat doi ani şi la Liceul „Mihai Eminescu“... „Dar cel mai mult a iubit presa, despre care spunea că este o profesie riscantă, care necesită coloană vertebrală, demnitate, adevăr, este o muncă pe care nu o poţi face din birou, este o profesie fascinantă, pentru că ai şansa de a cunoaşte oameni, dar căreia i te dedici în detrimentul familiei“.
 

„Am avut viaţa unei soţii de marinar...“

 
Şi apropo de familie, despre consoarta domnului Tavitian... „Mama a fost o femeie extrem de frumoasă, căreia i se spunea «Perla Constanţei». Un autodidact, fără studii superioare, pentru că viaţa aşa a fost să fie. Tatăl ei a murit când avea doar 9 ani şi copiii au trebuit să înveţe o meserie. Citea enorm, iar pasiunea pentru teatru o moştenesc de la mama. A făcut parte dintr-o echipă de amatori, a cântat şi a dansat şi dansuri armeneşti, şi româneşti, dar a activat şi într-o trupă de teatru. Iubea foarte mult tot ce ţine de spectacol şi m-a luat de copilă, la 2 ani jumate, la teatrul de păpuşi. La cea de-a 25-a aniversare a teatrului, când li s-a mulţumit şi soţiilor, mama spunea că, până la un moment dat, a avut viaţa unei soţii de marinar «pentru că ştiam că acesta este drumul lui şi nu pot să fac nimic»“.
 
În final, Anaid Tavitian ne-a mai povestit despre o altă pasiune a tatălui său, aceea de filatelist, după cum se ştie, clubul constănţean purtându-i numele. „Actualul preşedinte, Gabriel Nicolae, l-a iubit foarte tare şi spune că i-a fost ca un tată. Recunoaşte că după moartea tatei mulţi dintre filateliştii constănţeni au renunţat, poate şi pentru că tata ştia să-i ţină aproape cu un sfat. A scos acea unică revistă în România, «Magazinul filatelic». Din câte am înţeles, anul acesta vor să organizeze un eveniment mai amplu, dedicat celor 50 sau 60 de ani de activitate filatelică la Constanţa“.
 
Xxx
 
În curând, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa se vor regăsi o serie de alte fotografii puse la dispoziţie cu generozitate de Anaid Tavitian.
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#citeşteDobrogea Participarea femeilor scoţiene la operaţiunile militare din 1916 şi prezenţa lor la Medgidia (galerie foto)

26 Sep 2018 1036

#citeşteDobrogea Participarea musulmanilor din Medgidia la cel de-al Doilea Război Balcanic şi la Primul Război Mondial

12 Sep 2018 1321

#citeşteDobrogea 131 de ani de la naşterea dirijorului George Georgescu, un dobrogean de renume mondial

12 Sep 2018 644

#citeşteDobrogea 162 de ani de atestare documentară a oraşului modern Medgidia

01 Sep 2018 2090

#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările

31 Aug 2018 1479

#citeșteDobrogea Sărbătorile tătarilor, descrise în cartea „Un sat dobrogean Ezibei“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

23 Aug 2018 1160

#citeşteDobrogea Obiceiuri şi tradiții la musulmanii dobrogeni (galerie foto)

21 Aug 2018 2898

#citeșteDobrogea Ion Apolozan și Dumitru Chiravola, eroi ai Primului Război Mondial

17 Aug 2018 854

#citeșteDobrogea Alexandru Alecu, organizatorul școlii musulmane la Medgidia (galerie foto)

12 Aug 2018 809

#citeşteDobrogea Regele Carol I semna, în urmă cu 138 de ani, decretul de înfiinţare a Camerei de Comerţ şi Industrie din Constanţa. Lucrări valoroase din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

09 Aug 2018 1453

#citeșteDobrogea „Zaifet“ sau „carclaruma“ ori „sunet dunii“, obiceiuri la tătarii din Ezibei. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

07 Aug 2018 1750

#citeşteDobrogea Tinerii bulgari umblau mascaţi în Postul Paştelui. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

31 Jul 2018 874

#citeşteDobrogea Opt decenii de la naşterea regretatului actor Nicu Constantin

31 Jul 2018 1325

#citeşteDobrogea Cum întâmpinau bulgarii dobrogeni Anul Nou. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

24 Jul 2018 1071

#citeşteDobrogea Scriitorul şi realizatorul TV Corneliu Leu ar fi împlinit, pe 21 iulie, 86 de ani

21 Jul 2018 808

#citeşteDobrogea 158 de ani de la naşterea primarului „de o cinste exemplară“ Cristea Georgescu. Destin tragic

20 Jul 2018 1315

Din nou, despre cei mai loiali minoritari ai statului român - turcii şi tătarii dobrogeni - 1878-1914 (galerie foto)

18 Jul 2018 4766

#citeşteDobrogea Obiceiuri bulgăreşti pentru cele patru momente cruciale din viaţă. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

17 Jul 2018 1117

#citeşteDobrogea Prevestiri din lumea fizică sau animală, la aromâni. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

10 Jul 2018 1057

#citeşteDobrogea Sărbători la macedoneni nerecunoscute de biserică. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

03 Jul 2018 1473

#citeşteDobrogea Obiceiuri la aromâni - „Dacă nu te cuminţeşti, te dau liguciarilor“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

27 Jun 2018 1665

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Dominic Dembinski. Nostalgii nevinovate

27 Jun 2018 775

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Dan Tărchilă. Ceremonial de spiritualitate românească (galerie foto)

26 Jun 2018 643

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Carmen Chihaia. Un teatru pentru mileniul III

25 Jun 2018 555

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Prof. univ. dr. Ion Coja. Un Teatru Naţional la Constanţa?

23 Jun 2018 793

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Prof. univ. dr. Ileana Berlogea. Din cutia amintirilor (galerie foto)

22 Jun 2018 721

#RespectTeatru #CiteșteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Dr. Romeo Profit. Cu gândul și cu fapta la un semicentenar (galerie foto)

21 Jun 2018 588

#citeşteDobrogea 112 ani de la naşterea sculptorului dobrogean Cristea Grosu (galerie foto)

21 Jun 2018 736

#RespectTeatru# CiteșteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Dr. Aurelia Lăpușan. De veghe la memoria teatrului constănțean

20 Jun 2018 619

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii 1951. Constanţa sovietică şi înfiinţarea Teatrului Dramatic (galerie foto)

20 Jun 2018 800

#citeșteDobrogea De vorbă cu istoricul Valentin Ciorbea. Legătura dintre generalul Paul Teodorescu, Mănăstirea Dintr-un Lemn și marinari

19 Jun 2018 762

#citeşteDobrogea TOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul IV. Stăpânirea românească Constanţa, stadiul de adormire 1879 - 1895

19 Jun 2018 898

#RespectTeatru Marele regret al artistului Adrian Daminescu - „Nu Oleg Danovski a făcut această Operă, ci tatăl meu“

15 Jun 2018 3415

#RespectTeatru La mulți ani, Alecu Mereuță! Și la cât mai multe amintiri proaspete!

14 Jun 2018 1176

#RespectTeatru La mulți ani, Aida Abagief!

14 Jun 2018 1100

#citeșteDobrogea #memoriateatruluiconstănțean 90 de ani de la nașterea actorului Jean Ionescu, directorul cu cel mai îndelungat mandat la Teatrul de Stat. Interviu acordat în anul 1966

09 Jun 2018 816

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Personalul sanitar al orașului. Cât de veche este farmacia Miga

09 Jun 2018 1274

#citeșteDobrogea #memoriateatruluiconstănțean Șapte titluri esențiale pentru teatrul constănțean

09 Jun 2018 1263

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean „Dulcea povară“, autor Jean Badea (2017). În curând, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

08 Jun 2018 765

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Starea economică a Constanţei în ajunul războiului din 1877

08 Jun 2018 876

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje 23 Noiembrie 1878 - ziua libertăţii pentru Constanţa

07 Jun 2018 1270

#citeșteDobrogea #memoriateatruluiconstănțean „Georgeta Mărtoiu, flacără de iubire pentru teatrul constănțean“

07 Jun 2018 728

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Contemporani cu istoria culturală. Anaid Tavitian, inconfundabilul glas al sufletului artei teatrale de la malul Mării Negre

07 Jun 2018 1864

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Constanța la 1872 - „străzile sunt pline de bucăți cu inscripțiuni, coloane și sculpturi“

06 Jun 2018 699

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Întâlniri providenţiale. Jean Badea şi ZIUA de Constanţa = evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănţean“

06 Jun 2018 889

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Medalia Jean Ionescu, simbol al recunoştinţei pentru o viaţă dedicată scenei

05 Jun 2018 1413

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Englezii la Constanţa - „oraşul renăscu ca prin farmec“

05 Jun 2018 1210

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Actorul Jean Ionescu, cel mai longeviv director al Teatrului de Stat (galerie foto)

05 Jun 2018 1148

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Pe locul Catedralei „Sf. Petru şi Pavel“ era un cimitir turcesc

04 Jun 2018 1025

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Seniorii teatrului constănţean. De vorbă cu Virgil Andriescu, despre incredibilul debut, roluri marcante şi colegi valoroşi

04 Jun 2018 2354