Istoria Dobrogei - Bibliografie: Clemens (sec. II-III) - „Covoarele”

Titus Flavius Clemens s-a născut, probabil, la Atena (provincia romană Ahaia) în anul 150. După lungi călătorii s-a stabilit în marele centru elenistic Alexandria (provincia romană Egipt). El a promovat noua religie creștină și a susținut că aceasta este compatibilă cu știința. Clemens s-a străduit să stabilească relații între filozofia păgână și creștinism, pe baza unor numeroase și variate lecturi. Cele mai importante scrieri ale sale sunt „Pedagogul”  și un tratat de introducere filozofică în religia creștină cu titlul „Covoarele”, conținând multe informații din surse parțial pierdute. Clemens Alexandrinul a decedat în anul 216. (ed. G. Ștefan)
 
În Cartea I este evocat obiceiul zeificării personalităților de către popoarele barbare: „15. (...) Este limpede că barbarii cinstesc cu deosebire pe legiuitorii și dascălii lor, numindu-i zei. (...) Îmi pare că ei au simțit binefacerile mari ale bărbaților înțelepți și i-au cinstit. La rândul lor, acești bărbați au arătat că înțelepciunea lor este în folosul obștii; [așa sunt – notă G. Ștefan] toți brahmanii [casta preoților la indieni], odrisii și geții.”
Editorul G. Ștefan (1899-1980) notează că este o aluzie la Orfeu și Zamolxis.
 


Tot în Cartea I sunt menționate două arme specifice tracilor: „16. (...) Tracii au inventat așa numita <harpe>. Este un cuțit mare, încovoiat. Ei, cei dintâi, s-au folosit de <pelte> [scut mic în formă de semilună - n. G. Ș.] pe cai.”
În Cartea IV, se descrie un obicei filosofico-religios al geților: „8. (...) Geții, un neam barbar, care a gustat și el din filozofie, aleg în fiecare an un sol [spre a-l trimite – n. G. :.] semizeului Zamolxis. Zamolxis a fost unul din apropiații lui Pitagora. Așadar este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofia. Cei care nu sunt aleși se mâhnesc amarnic, spunând că au fost lipsiți de un prilej fericit.”
În Cartea V, este evocată amenințarea războinică a sciților nord-dunăreni din sec. IV î. H. la adresa coloniei grecești Bizantion (Constantinopol/Istanbul): „5. Aristocritos, în Cartea I din Respingerea părerilor lui Heracleidoros, amintește de o scrisoare cu următorul conținut: <Regele sciților Ateas către poporul bizantin. Nu vă atingeți de veniturile mele, ca să nu-mi adăp iepele în apa voastră.> Barbarul le-a arătat în chip simbolic că va porni război împotriva lor.”
În aceeași Carte V, este amintită expediția marelui rege persan Darius I (sec. VI-V î. H.) împotriva sciților nord-dunăreni: „8. Nu numai înțelepții egipteni, ci și dintre ceilalți barbari, cei care s-au dedicat studiului filozofiei au căutat să folosească forma simbolică. Se spune că și Idanthuras, regele sciților, după cum povestește Ferecides din Syros, a trimis lui Darius, care trecuse Istrul  și amenința cu război, ca simbol în loc de scrisoare: un șoarece, o broască, o pasăre, o săgeată și un plug. Toți erau încurcați – cum este și firesc – în privința sensurilor acestor simboluri; comandantul suprem Orontopatas spunea că [sciții – n. G. Ș:] vor preda puterea, arătând că șoarecii înseamnă locuințele, broasca înseamnă apele, pasărea înseamnă aerul, săgeata înseamnă armele, iar plugul înseamnă țara lor. Xiphodres, în schimb, a dat altă tălmăcire. El a spus: ”
Istoricul G. Ștefan notează că Ferecide din Atena (sec. V î. H,) a fost confundat cu semilegendarul Ferecide din Syros (sec. VI î. H.), profesor al lui Pitagora.
 
În Cartea VII se vorbește despre reprezentarea umană a zeilor antici: „4. Grecii cred că zeii au înfățișări și patimi omenești. Fiecare îi zugrăvește după chipul său, după cum spune Xenofan [filozof grec sec. VI î. H. – n. G. Ș.]: tracii roșcați cu ochi albaștri.> Tot așa și sufletele zeilor se plăsmuiesc după cum ale lor. Astfel unii barbari și-i închipuie cruzi și cu apucături sălbatice.”
 
Bibliografie
Clemens Alexandrinus... hrsg. Von Otto Stahlin, vol I-III, Heinrichs, Leipzig, 1905-1909.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (CVI. Clemens din Alexandria)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armănă“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei - Bibliografie Maximus (sec. II) - „Discuții”