Eforie
Nord, 30 mai 2010 - Timp de trei zile, peste 150 de medici
specialişti din toată ţara au discutat despre ADHD, cea mai frecventă
tulburare a copilăriei, care afectează între 3 şi 7% dintre copii.
Obiectivul principal al
Forumului a fost realizarea unei strategii comune de abordare a acestei
tulburări,
la tratamentul ADHD urmând să fie implicaţi medici psihologi, psihiatri
si
neuropsihiatri de copii dar şi familiile copiilor cu ADHD.
„Vestea bună este că, depistată
şi tratată consecvent, această tulburare are mari şanse să dispară iar
copilul
va deveni un adolescent şi apoi un adult sănătos. Pe de altă parte,
părinţii
trebuie să înţeleagă că, odată început, tratamentul nu trebuie oprit pe
perioada
vacanţelor", declară prof. Univ. Dr Mircea Tiberiu, din Timişoara.
Chiar
dacă nu se duc la şcoală pe timpul verii şi poate nu au teme de făcut,
copiii şi
adolescenţii sunt în continuare angrenaţi în rutina de dimineaţă, zi şi
seară
în familie, îşi păstrează ritmul de somn şi pot avea activităţi
extracuriculare
sau continuă activităţile sportive în vacanţă. Pentru toate aceste
activităţi/momente au nevoie de control şi de siguranţa exercitării
corecte a
sarcinilor pentru îndeplinirea respectivelor activităţi.
„Prognosticul ADHD
poate fi excelent dacă strategiile terapeutice se
iniţiază din timp şi iau în considerare comorbidităţile minore şi
variabilitatea individuală ca răspuns. Pacienţi diferiţi înseamnă
abordare
terapeutică diferită!", declară prof. Univ. dr Iuliana Dobrescu, din
Bucureşti.
Medici psihiatri,
neuropsihiatri şi rezidenţi psihiatri, toţi specializaţi în tratarea
copiilor,
au discutat în sesiuni comune sau work-shopuri despre metode de
detectare
timpurie a ADHD şi despre succesul tratării acestei tulburări, cu
condiţia ca
părinţii şi specialiştii să poată forma o echipă.
„De foarte multe ori, multumiţi
de rezultatul tratamentului din timpul şcolii, când văd că într-adevăr
copilul
lor are o evoluţie foarte bună, părinţii decid să întrerupă peste vară
tratamentul, cu gândul că pot face faţă hiperkineziei şi lipsei de
atenţie. Trebuie
ca medicii să aducă la cunoştinţă părinţilor că această abordare este
eronată,
pentru că secretul este tocmai continuarea atât a tratamentului
comportamental,
alături de psihopedagogi, cât şi a tratamentului medicamentos, conform
recomandărilor specialiştilor", declară prof. Univ. dr Voica Foişoreanu,
de la Tg. Mureş.
„Familiile şi
tinerii informaţi participă mai activ la procesul terapeutic, iau
decizii mai
înţelepte, se înţeleg mai bine cu medicul lor şi aderă mai mult la
tratament.
Comunicarea cunoştinţelor actuale despre
ADHD poate transforma o relaţie dominată de medic într-una centrată pe
beneficiar. Chiar dacă aleg să nu se implice în deciziile terapeutice,
familiile
si tinerii cu ADHD au acum posibilitatea de a şti mai multe despre ADHD,
prognostic şi opţiunile terapeutice", declară psihologul Domnica
Petrovai, din
Bucureşti.
„Numărul extrem
de mare de participanţi, calitatea informaţiilor şi rezultatele concrete
ale
întâlnirilor demonstrează că acest Forum este bine-venit şi promitem că
vom
continua să investim în cercetare şi informare la zi a specialiştilor
pentru ca
danşii să ajungă să obţină succese notabile în tratarea copiilor cu
ADHD", a
declarat Arnoldas Doviltis, director general Eli Lilly România.
Ce este ADHD?
- Deficitul de atenţie şi
hiperactivitate, sau ADHD, este o afecţiune biologică a creierului despre
care se crede că este cauzată de un dezechilibru între o parte dintre
neurotransmiţătorii creierului. Aceştia sunt substanţe folosite pentru a
trimite semnale între celulele nervoase.
- ADHD este una dintre cele mai
comune afecţiuni întâlnite în copilărie şi adolescenţă.
- Afecţiunea este caracterizată
prin hiperactivitate sau comportament impulsiv şi deficit de atenţie,
probleme care nu pot fi explicate de nici o altă afecţiune psihică şi nu sunt în legătură cu
abilităţile intelectuale ale copilului sau cu stadiul de dezvoltare.
2
Cine
are ADHD?
-
Se estimează că 3 până
la 7% dintre elevi pot suferi de ADHD.
-
Dovezile susţin faptul
că băieţii sunt de trei ori mai predispuşi decât fetele să aibă ADHD, ducând
astfel la un procentaj crescut.
-
ADHD poate fi moştenit
genetic. Dacă într-o familie unul dintre copii suferă de ADHD, există 30-40%
şanse ca fratele sau sora să aibă aceeaşi afecţiune. Mai mult de jumătate
dintre adulţii care au ADHD vor avea copii cu ADHD.
-
Experţii estimează că
până la 60% dintre copiii cu ADHD vor avea boala şi la maturitate.
Care sunt simptomele ADHD?
·
ADHD este o afecţiune
dimensională, adică se poate manifesta sub forme uşoare, moderate sau grave.
-
Simptomele de bază ale bolii includ
hiperactivitatea sau comportamentul impulsiv şi deficit de atenţie. Majoritatea
celor care suferă de ADHD pot manifesta un mix de simptome (tipul combinat),
iar alţii pot avea doar un singur simptom ("tipul predominant impulsiv" sau
"tipul predominant neatent").
-
Pentru a întruni criteriile standard de
diagnosticare, o parte din simptomele ADHD ar trebui să apară până la vârsta de
7 ani, să cauzeze probleme şi să persiste cel puţin şase luni, până la
depăşirea stadiului normal pentru vârsta respectivă.
Simptome de neatenţie Simptome de hiperactivitate
- Incapacitatea de a da
atenţie detaliilor
-
Dificultăţi în
menţinerea atenţiei în timpul îndeplinirii sarcinilor sau la joacă
-
Neatenţie la persoana
care i se adresează direct
-
Imposibilitatea de a duce la capăt
instrucţiuni
-
Dificultăţi în organizarea sarcinilor şi
activităţilor
-
Evitarea sau neplăcerea
de a finaliza sarcinile care necesită un efort mental susţinut
-
Pierderea frecventă a obiectelor utile
-
Uşor de distras atenţia
-
Uitarea cerinţelor în timpul activităţilor
zilnice
-
Agitarea frecventă a mâinilor şi picioarelor
-
Deseori îşi schimbă locul în situaţii care
presupun menţinerea poziţiei
-
Alergare neadecvată
-
Dificultate în a se juca în linişte
-
Vorbirea excesivă
-
Agitaţie frecventă
Simptome
de impulsivitate
-
Rostirea unui răspuns înainte de a se termina
întrebarea
-
Dificultăţi în a-şi aştepta rândul
-
Întreruperea sau
intervenirea frecventă în discuţiile altora
Care
sunt cauzele ADHD?
-
Cauzele exacte ale ADHD rămân nedeterminate.
Cu toate acestea, o mare parte dintre cadrele medicale susţin cauze biologice
şi o legătură genetică.
-
Factori sociali precum educaţia neadecvată
dată de către părinţi, alimentaţia sau stilul de viaţă, nu cauzează ADHD, dar
pot înrăutăţi simptomele.
Cum
este diagnosticat ADHD?
- Modalitatea de diagnosticare diferă foarte mult de
la ţară la ţară. Totuşi, durata medie de
timp din momentul primei vizite la medic până la stabilirea unui
diagnostic de către un specialist este sub doi ani. Doi ani reprezintă însă
o perioadă foarte lungă, avînd în vedere dezvoltarea comportamentală a
copilului. În acest timp încrederea în sine şi educaţia pot fi serios
compromise.
- Ca şi alte afecţiuni, ADHD este un diagnostic clinic
bazat pe o analiză a istoricului pacientului şi pe observaţiile
celorlalţi. Analizele de sânge sau alte teste fizice nu pot fi
folosite pentru a diagnostica această afecţiune.
- În schimb, medicii îşi
evaluează pacienţii bazându-se pe trăsaturile comportamentale generale ale
pacientului şi analizând simptomele, folosind criteriile de diagnostic DSM-IV.
- Doar experţii cu pregătire
specială pot diagnostica în mod oficial ADHD.
- Experţii sintetizează de la
familie şi, după caz, de la profesori, informaţii cu privire la
comportamentul pacientului în toate aspectele vieţii sale personale
(folosind grile standard de analiză).
- Medicii trebuie de asemenea să
evalueze dacă pot exista şi alte cauze ale deficitului de atenţie sau
comportamentului hiperactiv, precum existenţa unor afecţiuni ca de exemplu depresie sau
anxietate.
Care
sunt potenţiale efectele ale ADHD pe termen lung?
-
În cazul în care nu este diagnosticat, ADHD
poate avea consecinţe grave, printre care: lipsa de performanţă la şcoală, depresie, dificultăţi de
relaţionare şi mai târziu dificultăţi în găsirea şi menţinerea unui loc de
muncă.
Cum
se tratează ADHD?
Majoritatea
experţilor sunt de părere că cea mai bună schemă de tratament ar trebui să
includă o combinaţie de abordări
medicale, educaţionale şi comportamentale.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: