Calin, file de poveste...

Intr-o tara in care parlamentarii cu fuste si silicoane aleg sa nasca la Paris, la Londra sau in State, sa se opereze de pete pe obraji la Madrid, sa isi prelungeasca sau isi taie din nas la Bruxelles sau Roma, chiar si oportunitatile din invatamantul romanesc sunt sublime, dar bunele patrioate isi imping odraslele sa studieze oriunde, numai acasa nu.

Altfel spus, una e Romania cantata in microfoane de marii dregatori ai destinelor noastre europene si alta e Romania pe care acestia o expediaza pe centura pentru un avort spontan. Fiti siguri ca, dintr-un salon "de salon" de la clinica Merignac, de langa Bordeaux, acolo unde o zi de spitalizare poate costa si 100.000 de euro, pana si Romania bolnava se vede ca o juna printesa trasa prin inel de juniori cu staif. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a dus sa se opereze in Franta pentru ruptura de ligament suferita la piciorul stang in urma accidentului de motocicleta. Aparent, nimic de comentat piezis. Premierul a suportat integral costurile interventiei chirurgicale. Este aproape un automatism: zici Calin Popescu Tariceanu, zici premier sau prim-ministru. Asa cum, ajuns la Viena ca sa-si asigure spatele atins de o discopatie rebela, presedintele Traian Basescu s-a aflat in atentia opiniei publice de peste tot. Daca in cazul presedintelui, interventia chirurgicala s-a dovedit ceva mai speciala, dar fara sa depaseasca net nivelul de dotare al unei clinici mai de Doamne-ajuta din Romania, in ceea ce il priveste pe primul-ministru, nici atat. Televiziunile au invitat in studio cunoscuti medici din Bucuresti ca sa ne explice gradul de dificultate al operatiei la care a fost supus premierul Calin Popescu Tariceanu. Si i-am vazut destul de abatuti, cu toate ca au incercat sa-si mascheze simtamintele de profesionisti ai bisturiului, pentru care o operatie de ligament incrucisat sau de ruptura a meniscului nu mai e de mult un secret de breasla. Fotbalisti romani, de nationala, s-au operat in tara si nimic nu i-a impiedicat sa joace pana n-au mai putut. Pana la un punct, nimic de imputat pacientului Calin Popescu Tariceanu. Calin Popescu Tariceanu si atat. Sanatatea lui, banii lui. Are omul de unde sa achite sume imense cand vine vorba de a nu calca stramb la o adica, din pricina unui ligament care nu mai asculta. De la un punct incolo insa, unde eticheta de "premier" se lipeste de pacient ca marca de scrisoare, analistii cazului in speta musca, precum dulaii, dintr-un soi de realitate duplicitara. Pe de o parte, guvernantii, in frunte cu primul-ministru, ne tin in priza si ne asigura de viabilitatea reformelor in sanatate, iar pe de alta parte, aceiasi trambitasi o tulesc in strainatate la prima intepatura in calcai. Medicii invitati sa-si spuna parerea la televiziune au avut curajul sa afirme ca toata aceasta vanzoleala prin strainataturi este "o palma data sistemului nostru de sanatate".Lucrurile se complica si mai abitir privite ca in oglinda la nivel de imagine colectiva. La anunturile emfatice ale purtatorului de cuvant al Guvernului, cineva isi inchipuie ca lumea se opreste in loc pentru a baga la cap platitudini de genul "de luni, premierul va avea voie sa apese pe picior.". Sa speram ca in cateva saptamani, Tariceanu va reusi sa revina cu "picioarele pe pamant", o recuperare totala fiind practic imposibila in actuala conjunctura cvasi-politica. Sa zicem ca politica e un raliu. Fiecare concurent isi alege "utilajul" cu care se inscrie in cursa si o echipa care sa il ajute sa treaca cu bine linia de sosire. Spre deosebire de alta competitie, unde ideea e sa participi, in politica daca nu castigi, nu prea mai ai ocazia sa prinzi celalalt raliu. Sau il prinzi din postura de stergator al fruntii pilotului...