02 Feb, 2009 03:45
2964
Cecilia ZAREA
La sfârşitul săptămânii trecute, Petrică Tomescu, Ionuţ Vanghelici şi alţi
patru bărbaţi au fost reţinuţi şi, ulterior, trimişi în judecată, sub
acuzaţiile de răpire şi loviri sau alte violenţe. Aduşi de forţele DIAS la
instanţă, încătuşaţi şi şifonaţi, cei şase au fost prezentaţi Judecătoriei
Constanţa, cu propunere de arestare preventivǎ.
Până la judecarea efectivǎ a propunerii de arestare, ordonanţele de
reţinere emise de procurori pentru cei şase suspecţi au expirat. Aceştia au
asistat la proces în stare de libertate, iar instanţa a respins propunerea
procurorilor. Poftim? De ce aşa, când acuzaţiile ce li se imputǎ sunt destul de
grave, iar numele cetăţenilor în discuţie sunt binecunoscute instanţei şi
anchetatorilor? Sǎ vedem ce zic procurorii în actul de inculpare, unde ar
trebui sǎ se regăseascǎ enumerate şi dovedite faptele de care aceştia sunt
acuzaţi. „Inculpaţii constituie un pericol concret pentru ordinea publicǎ,
pentru cǎ acţionează conjugat, potrivit principiului «Concordia parvae res
crescunt... (discordia maxime dilanbuntur)»". Nimic de zis, cel mai probabil
situaţia chiar aşa stǎ, cel puţin din punctul meu de vedere. „Fiind conştienţi
cǎ împreunǎ reprezintă un angrenaj greu de oprit, cǎ împreunǎ creează spaimǎ,
iar prestigiul pe care-l obţin în urma unor astfel de acţiuni de intimidare în
rândul oamenilor simpli şi, uneori, în al adversarilor lor (constituiţi în alte
grupări infracţionale) le hrăneşte ego-ul şi îi pun într-o luminǎ superioarǎ
din punct de vedere al forţei brute, dar periculoasǎ pentru toţi ceilalţi
locuitori ai municipiului Constanţa, care înţeleg sǎ respecte legea şi pe ceilalţi
membri ai comunităţii din care fac parte". Pǎi, da. Situaţia aproape cu
siguranţǎ chiar aşa stǎ. Însǎ rechizitoriul întocmit de procurori apare, în
opinia mea, mai degrabă ca o compunere făcutǎ de un elev silitor, decât ca un
act de inculpare propriu-zis. Nu de alta, dar ştim cu toţii care este situaţia
în Constanţa, din punct de vedere al grupărilor infracţionale. Dar oare
procurorii nu ar fi trebuit sǎ se ocupe mai mult de strângerea dovezilor, de
construirea unui caz „blindat" cu probe concrete, din care sǎ reiasă cu
certitudine vinovăţia suspecţilor mai degrabă, decât sǎ îşi dea o asemenea
silinţǎ sǎ scrie lucruri ce pot părea truisme. Chiar dacǎ respectivele truisme
sunt îmbrăcate frumos în principii din latinǎ, care ar putea da bine, în alt context.
Rămâne de văzut dacǎ judecătorii instanţei de recurs vor fi mai receptivi la
astfel de argumente decât cei ai primei instanţe, întrucât ar fi păcat ca
justiţia sǎ nu poată fi înfăptuită din cauza exprimării oarecum inadecvate a
procurorilor.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: