Cuget LiberConstănţenii nu vor să-şi doneze organele

Un transplant înseamnă o a doua şansă la viaţă. Dar, în primul rând, trebuie găsit donatorul, ale cărui rude să fie de acord cu prelevarea unui rinichi, a inimii sau a unei bucăţi de os. De ani buni, niciun constănţean nu a fost de acord ca el sau o rudă de-a lui să ofere această a doua şansă.

La Constanţa, despre donarea de organe se discută doar teoretic. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, cea mai mare unitate spitalicească din judeţ, are dotările necesare - există, de trei ani, o bancă de ţesuturi şi organe în cadrul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară, dar nu a fost folosită niciodată -, ba chiar sunt şi specialişti competenţi în efectuarea unor astfel de intervenţii complicate. Nu există, din păcate, donatori.

Dr. Cătălin Grasa, directorul medical al spitalului, a declarat, pentru „Cuget Liber", că problema este mai veche.

„La Constanţa, nu au fost donatori de organe, iar anul trecut, nici transplanturi nu au fost efectuate. În ceea ce priveşte donatorii, tot timpul am avut probleme. În general, pacienţii care sunt potriviţi pentru donarea de organe sunt tinerii care au suferit traumatisme. Trebuie însă, după cum impune legislaţia, acordul familiei. Iar rudele sunt reticente. Apoi, nu ştiu, este posibil să fie şi o disfuncţie la nivelul responsabililor care coordonează acest sector în Terapie Intensivă. Poate este şi felul nostru, al românilor, de a gândi. La Târgu Mureş, Cluj, Iaşi sau Timişoara, rudele au început să fie de acord cu donarea de organe. Noi suntem un centru de transplanturi relativ tânăr; trebuie unse toate rotiţele, începând de la donatori", a afirmat medicul chirurg.

Sunt constănţeni care aşteaptă un transplant

În ceea ce priveşte transplan-turile, nu au fost efectuate din ace-laşi motiv, al lipsei donatorilor.

Dr. Vasile Sârbu, medic chirurg în cadrul Spitalului Judeţean Constanţa, a afirmat că fonduri au ajuns în judeţul nostru. Suficiente doar pentru câteva transplanturi, dar au ajuns. În schimb, nu s-au găsit donatori compatibili.

În schimb, sunt, după cum au ară-tat ambii chirurgi, liste de aşteptare. La finalul anului trecut, 15 persoane erau trecute în evidenţa Clinicii de Chirurgie ca aşteptând celule hepatice.

Chiar dacă nu sunt donatori, specialiştii vor să fie pregătiţi. Astfel că, de fiecare dată când primesc o solicitare din partea unui bolnav care are nevoie de un transplant, efectuează toate analizele posibile.

„La partea de pregătire a pacientului receptor, de laborator, suntem puşi la punct. Efectuăm tipizările, să vedem exact ce bază genetică prezintă pacienţii, pentru a şti cu cine sunt compatibili", a completat dr. Cătălin Grasa.

Consimţământul prezumat, respins de deputaţi

În prezent, pentru a deveni donator de organe, este nevoie de exprimarea consimţământului explicit: fie când donatorul este în viaţă, în faţa notarului, fie din partea rudelor, când donatorul este în moarte clinică. Specialiştii au pus în discuţie, de doi ani, necesitatea introducerii acordului prezumat, pentru a creşte numărul donatorilor. Adică, dacă pacientul nu şi-a exprimat refuzul în timpul vieţii, este considerat automat donator de organe.

Deputaţii români nu au fost însă de acord cu această iniţiativă şi au respins proiectul de lege, în cursul săptămânii trecute.

Dr. Tudor Ciuhodaru, deputat, consideră că, astfel, s-a reuşit oprirea potenţialelor abuzuri. „A lăsa pacientul fără dreptul de a alege deschide calea abuzurilor şi traficului de organe", a afirmat medicul.

//www.ziuaconstanta.ro