Istoria sportului constănţean / Fotbal (XXIV) Fotbaliştii care mimau accidentările erau ameninţaţi cu seringa veterinară

În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Gogu Cojocaru a pus la dispoziţia cotidianului ZIUA de Constanţa tot materialul său documentar, astfel că, pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, fostul fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A. Astăzi, odată cu episodul XXIV, încheiem prezentarea istoriei fotbalului.

În anii de când se bate oficial mingea pe stadioanele Constanţei, mulţi medici de suflet s-au alăturat echipelor şi au pus umărul la evoluţia şi consolidarea fotbalului, la creşterea sa valorică. Dr. Ioan Sabău a activat în sport ca medic, conducător şi finanţator, mai întâi la clubul Victoria, a cărui echipă a reprezentat Constanţa între cele două războaie mondiale. Dr. Vasile Vasiliu a fost un apropiat al echipei Elpis, pe care a ajutat-o. Uşa sa a fost deschisă oricărui sportiv al oraşului. Dr. Costea, fost şef al Direcţiei Sanitare a oraşului, a sprijinit relansarea fotbalului după cel de-al Doilea Război Mondial.

Întrucât după anul 1945 centrul de greutate al fotbalului constănţean s-a stabilit în port, acolo au apărut şi primii medici, care s-au alăturat cu ştiinţă şi cu suflet, total dezinteresaţi material, acestui sport fără pereche. Mai întâi s-a făcut cunoscut dr. Constantin Paraschivescu, polisportiv autentic, cu o bogată cultură sportivă. A fost de un real folos echipelor portuare. L-a urmat îndeaproape dr. Nicolae Gavrilă, un împătimit care a activat mulţi ani la clubul Farul. Un prieten devotat al fotbaliştilor portuari a fost şi dr. Ion Dinescu. Nu trebuie uitaţi nici medicii Radu Anastasiu şi N. Astrinidis, care au rămas alături de echipe, sportivi şi stadioane.

Dată fiind evoluţia şi dezvoltarea sportului din Constanţa de după 1952, sub conducerea dr. Emil Zamfirescu ia fiinţă primul cabinet de medicină sportivă, care a coordonat şi a organizat asistenţa medicală multă vreme. Dr. Zamfirescu a reuşit să atragă în această activitate medici de valoare, care şi-au adus o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea fotbalului în special şi a sportului în general: Renate Ionescu, C. Diaconescu, C. Blebea şi alţii.

Medic promovat la Naţionala României

Înfiinţarea clubului Farul a impus asistenţă medicală proprie, care să asigure şi să contribuie la realizarea performanţei. Printre primii medici ai clubului se numără dr. Ramon Valentin, un bun profesionist, cu rezultate deosebite în menţinerea sănătăţii şi a formei sportive a jucătorilor. A fost urmat de dr. I. Andreescu, medic cu înaltă calificare, promovat după câţiva ani la Naţionala României. În continuare, FC Farul a primit asistenţă medicală de la dr. Dinu, dr. Creţu şi dr. Bileca, după care, în mai multe perioade, de la dr. Gh. Dumitru, care a avut o contribuţie substanţială, din punct de vedere medical, la promovarea echipei, pentru a patra oară în prima divizie. Alţi doi medici ai Farului, pe când echipa juca în Liga 1, au fost Nicolae Gheracopol şi Liviu Muja (doctor, anterior, şi la U Craiova). La alte echipe divizionare constănţene au activat N. Dămăşaru (la Midia Năvodari), P. Ionaşcu (la Portul), A. Aurelian (la Cimentul) sau D. Varol (la Hondor).

„Îţi dau un hap care te va aranja definitiv!"

Cum astăzi toate echipele au obligaţia de a asigura la jocuri asistenţă medicală calificată, problema în campionatele locale şi judeţene a fost rezolvată prin participarea asistenţilor sanitari. Poate că primul asistent care s-a angajat în această activitate a fost Gh. Mihalache, un om deosebit şi cu o bună pregătire medicală, conducător şi ctitor al echipei PCA, din anul 1930 până la pensionare. După război, au activat, printre alţii, Tia Constantinescu, N. Zănogeanu, Victor Florea (la Voinţa), Stoica Dobre, Negrilă şi doamna Mocanu (la Ovidiu). Stoica Dobre avea un remediu sigur pentru fotbaliştii care trăgeau de timp. Le spunea: „Măi, dacă nu te scoli, îţi dau un hap de rămâi aici definitiv". La Ovidiu, Negrilă avea o seringă veterinară, iar când i-o arăta jucătorului care mima accidentul, acesta se ridica şi fugea de rupea pământul.