#citeșteDobrogea: Corneliu Coposu sau despre valori și integritate

Astăzi se împlinesc 25 de ani de la trecerea în neființă a lui Corneliu Coposu, urmașul lui Iuliu Maniu, lider al opoziției post-decembriste, talentat publicist și poet.

În 2014, la împlinirea unui veac de la nașterea sa, Marius Ghilezan publica, la Editura Vremea, o antologie cu „163 de vorbe memorabile” ale Seniorului, o carte din care am extras următorul fragment:

„Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist, dar, dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate.”

Cât de emoționantă ni s-a părut această mărturisire de credință, în care un om care a trecut prin atâta suferință, după ce și-a petrecut aproape un sfert din viață în calvarul temnițelor comuniste, a putut sublima întreaga sa experiență într-o înțelepciune de om integru, care și-ar păstra valorile și alegerile, chiar dacă ar ști dinainte că nu-i va fi ușor.

Corneliu Coposu rămâne o efigie a unei vieți exemplare, un ideal moral despre care tinerii de azi nici nu mai știu că există, înecați cum sunt în efluvii de informație irelevantă, de impostură și mediocritate.

Deși a fost personajul cel mai demonizat în presa post-comunistă, care îi atribuia cele mai abjecte acuze, Coposu a rămas senin și imperturbabil, i-a iertat pe toți și i-a lăsat în plata Domnului. Căci așa a supraviețuit și în cei șaptesprezece ani de pușcărie – iertând și continuând să spere în mai bine. A intuit că este forma cea mai sigură de a trece peste ororile îndurate, de a depăși suferința fizică prin centrarea în inimă, prin alinierea cu sufletul și aspirațiile lui.

A împletit cultura solidă, cu onoarea, demnitatea, buna cuviință, credința și iubirea de țară. A reprezentat un simbol al procesului de democratizare a României, un om care, prin verticalitatea sa, s-a impus ca etalon moral al politicianului patriot, fără interese personale sau de grup.

Nu l-au interesat niciodată valorile materiale și asta i-a oferit limpezime și obiectivitate. „Dezinteresul meu legat de onorurile și demnitățile publice și față de acumularea de avere îmi dă o independență care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii”, a declarat Corneliu Coposu, adăugând cu modestie și decență: „Aș fi putut să mă așez pe o adunare de bani, am avut condiții, dar nu m-au interesat. Cred că sunt cel mai sărac om din România, neavând niciun metru pătrat de pământ, neavând nicio acțiune, nicio casă proprie și niciun fel de proprietate. Așa că nu o să am probleme testamentare pentru că nu am ce testa.”
 
Ne înclinăm cu gratitudine și mândrie că i-am fost contemporani, cinstind memoria unui român care a reprezentat un model de integritate, smerenie și onestitate, față de sine și față de poporul său.
 
Sursa foto: corneliu-coposu.eu
 
Citește și:

78 de ani de la căsătoria lui Corneliu Coposu cu Arlette. S-au îndrăgostit și căsătorit la Constanța