#citeșteDobrogea: Partidul Poporului și filialele din Dobrogea (I)

În Dobrogea primele filiale ale noii grupări politice  s-au deschis după anul 1918, la Constanța, mai precis în septembrie 1919. Printre simpatizanții acestei grupări politice se numărau: proprietari funciari și economi de vite, foști ofițeri, avocați, foști soldați aflați sub comanda generalului în timpul primei conflagrații mondiale ș.a.

Personalitatea marcantă a generalului a atras ca un adevărat magnet, membrii în partid, deschizându-se filiale în orașele și în satele dobrogene.

La Constanța, filiala partidului a fost condusă de comandorul  V. Toescu, unul din militarii care s-au remarcat în Primul Război Mondial, fiind la comanda monitorului Lahovary, ce distrusese podul de la Fetești în campania din 1916.

Sub îndrumarea acestuia se tipărea periodicul cu apariție bilunară - "Refacerea", ale cărui baze fuseseră puse de George Herea. Prin intermediul acestui periodic se urmărea luminarea maselor de țărani și de muncitori.

La alegerile din 1919 partidul nu a participat, în condițiile în care încă din 16 decembrie 1918, se introdusese legea votului universal, valabilă pentru cetățenii care împliniseră vârsta de 21 de ani, bărbați. Erau exceptați de la acest drept magistrații, ofițerii de carieră și femeile.



Membrii și simpatizanții partidului s-au conformat, dar s-a dovedit a fi o greșeală politică a generalului de a nu lua parte la aceste alegeri. Un rol important în atragerea noilor membrii ai partidului din Dobrogea, l-a avut Scrisoarea generalului Averescu către dobrogeni. Acesta se arăta a fi un cunoscător al situației dobrogenilor, a problemelor cu care se confruntau aceștia și avansa soluții pentru rezolvarea acestor probleme.

Evoluția partidului va una ascendentă, acesta ajungând la guvernare în 13 martie 1920, iar liderul său, Alexandru Averescu devenind prim ministrul statului. În acele condiții partidul s-a extins și mai mult la nivelul țării, dar și la nivelul Dobrogei. Aici nu ne referim doar la teritoriul Dobrogei de astăzi, ci la Dobrogea interbelică, ce includea județele Durostor și Caliacra.

La Caliacra membrii partidului au înființat organizația în 1920, editând mai multe periodice, printre care: Înfrățirea,  Dobrogea nouă, Ecoul Caliacrei și Îndreptarea Silistrei.

Alegerile din mai-iunie 1920 au reprezentat o adevărată competiție electorală pentru Partidul Poporului. Prefectul de atunci al Constanței, George Berea, amintea că era interzis amestecul în disputele politice. Una dintre cele mai frecvente practice de sabotaj electoral era aceea a ruperii afișelor electorale ale adversarilor politici, lucru condamnat frecvent de averescani.

La alegerile amintite, Constanța a obținut patru mandate de deputat în Cameră și două locuri de senatori, la Tulcea două mandate de deputați, la Durostor două mandate de deputați, iar la Caliacra trei mandate de deputați. În total erau 11 mandate de deputați și două de senatori din partea Partidului Poporului (își luase această denumire la 17 aprilie 1920), în Parlamentul României.

Deputații partidului au avut diverse inițiative legislative care aveau în vedere împroprietărirea dobrogenilor cu loturi de cel puțin 10 hectare, iar a coloniștilor cu 25 de hectare teren arabil, islaz pentru creșterea vitelor și 2000 mp pentru ridicarea unei case, cu loc de casă, precum și acordarea unor ajutoare pentru construirea locuințelor. Inițiative de acest gen îi aparțineau deputatului Ion Grigorescu care se adresa primului ministru și Domeniilor Coroanei.

Și deputații Alexandru Chabert, respectiv Eugen Zamfirolu, au luat atitudine, cu referire la situația locuitorilor din sudul Dobrogei, afectați de abuzurile bandelor de comitagii. Unul dinte membrii marcanți ai partidului, a fost medicul oculist Ibrahim Themo, din Medgidia, personalitate marcantă a orașului situat în centrul Dobrogei. Acesta era un apărător al drepturilor musulmanilor dobrogeni, solicitând recunoașterea drepturilor pentru aceștia și ridicarea nivelului de cultură și de educație.
 
Bibliografie selectivă:
 
ANIC, Fond M.A.I., dosar 529/1919
Refacerea, an I, nr.1, 8 septembrie 1919
Ibidem, nr.3 din 23 octombrie 1919
Ibidem, nr.6  din 17 decembrie 1919
Ibidem, nr.8 din 21 februarie 1920
Ibidem , nr.9 din 25 martie 1920
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Anumite aspecte legate de organizarea și funcționarea sistemului de educație în Medgidia, în perioada 1916-1935