#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: „Râde astăzi primăvara/peste câmpuri, peste plai…”

Volumul „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)” face parte din seria de jurnale ținute de Pericle Martinescu timp de peste jumătate de secol și care au rămas mărturie autentică a unor trăiri și evenimente memorabile.

În cele peste 500 de pagini de evocări ale epocii staliniste, se conturează un tablou întocmit cu minuțiozitate de artizan, unde sunt înfățișate minciuna și deșertăciunea, spaimele și neputințele, întâmplările și oamenii vremii, supuși cu toții tăvălugului inexorabil al istoriei.

În fragmentul citat mai jos, autorul consemnează, cu ironie și amărăciune, manifestările organizate în București cu ocazia zilei de 1 mai 1952, când străzile sunt împodobite cu fast, pentru a crea o falsă iluzie a fericirii și libertății:

„1 mai. Niciodată sărbătoarea muncii n-a avut mai multă strălucire şi n-a fost mai amănunţit organizată, ca anul acesta. Fast extraordinar, abundenţă, iluzii de fericire şi libertate. De Paşte, populaţia nu se putea aproviziona din cauză că nu găsea cele ce-i trebuiau. Acum magazinele şi pieţele sînt arhipline şi cu de toate, ba încă ceea ce a constituit o ... invenţie a acestui 1 Mai au fost bufetele, restaurantele volante organizate în toate parcurile şi pe toate străzile oraşului. În parcuri şi pieţe au fost înălţate estrade pe care au cîntat şi dansat echipe artistice entuziaste în faţa a mii de spectatori ... indiferenţi. Am simţit că Bucureştiul vrea să imite faimosul «14 Juillet» al francezilor, dar în vreme ce Parisul întreg, de Ia mic la mare, participă la tradiţionala lui sărbătoare, la Bucureşti totul a fost «organizat» şi «susţinut» de guvern.

Astă-seară, Calea Victoriei era o mare de oameni, bulevardele de asemenea, dar nicăieri nu vedeai un grup entuziast, un om fericit. Aveai impresia că populaţia a fost scoasă cu forţa din case şi adusă aici să admire pavoazările costisitoare şi să asculte cantatele ruseşti difuzate prin megafoane puternice. Vitrinele bogate atrăgeau privirile unora, dar ele erau privite ca ceva interzis, ca ceva din domeniul basmelor. Fiecare cetăţean îşi spunea parcă: «Nu-s pentru noi portocalele astea, şampania, Cotnarul sau chiar calupurile uriaşe de unt şi roţile de caşcaval». Cu siguranţă că mîine vor dispărea şi nu vor reapărea decît la o nouă sărbătoare naţională.

La Athenee Palace am văzut nişte scene demne de pana unui mare satiric. Restaurantul din faţă se închisese, în schimb se servea orice - bere, friptură, prăjituri etc. - la mesele întinse în dreptul ferestrelor ridicate, lîngă trotuarul dinspre Ateneu. De departe am văzut o aglomeraţie neobişnuită, ca şi cum s-ar fi distribuit zahăr sau petrol pe cartelă. Dar nu se distribuia nimic. Se vindeau ficaţi prăjiţi, frigărui şi sticle cu bere. Fiecare cetăţean plătea la o «cassă» costul unei «gustări», apoi trecea la una din mesele din dreptul ferestrelor restaurantului spre a fi servit. Cu frigăruia într-o mînă, cu bucata de pîine în alta şi cu sticla de bere între picioare, cetăţeanul - dar mai ales cetăţenele, fiindcă ele se dedau mai mult la acest sport! - îşi consuma bucăţica de fericire pe care i-a oferit-o acest «1 Mai», în mijlocul Pieţii Ateneului. Era ceva urît şi dezgustător! Femeile mîncau fără nici o pudoare, ţinînd sticlele de bere între picioare, apoi turnau pe gît lichidul amărui, lăsîndu-şi capul pe spate şi răsturnînd sticlele în gură, fără a se jena cîtuşi de puţin de privirile şi glumele celor ce se amuzau pe socoteala lor. Cîte o pereche «ieşită la plimbare», după ce se ospăta la acest banchet de 1 Mai, golind şi el, şi ea cîte o sticlă, în picioare, în mijlocul pieţii, se cuprindea de mijloc şi pornea mai departe, «să se plimbe de 1 Mai». Ba am văzut şi un popă, înalt, cu melon, care venise cu preoteasa să bea o bere, probabil fiindcă umblase tot oraşul şi nu găsise - la ora aceea (10 seara) berea se terminase peste tot, numai aici se mai putea găsi. Vedeai însă foarte mulţi cetăţeni care stăteau şi se uitau - se mulţumeau doar cu privitul - din cauză că nu aveau nici măcar doi lei să ia o sticlă de bere. Aceştia erau ... «reacţionari», bineînţeles!

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Azi-dimineaţă am ascultat la radio, cîteva minute, transmisia defilării din Piaţa Stalin. Ca de obicei, crainicul, în loc să vorbească despre paradă, despre şirurile de oameni tîrîţi prin faţa tribunelor, vorbea despre succesele economiei naţionale, dădea cifre, pomenea nume de fabrici şi uzine, ca şi cum ar fi citit un reportaj economic dintr-o gazetă oarecare. Din cînd în cînd, printre frazele crainicului, mai răzbătea şi cîte un ecou din mijlocul pieţii:

Pentru pace luptăm noi –
Jos cu cei ce vor război!

Bieţii oameni! Erau puşi nu numai să-şi tîrască picioarele pe şoseaua Jianu, dar să şi scandeze tot felul de minciuni. Ascultîndu-i, tare aş fi vrut să fiu acolo şi să strig laolaltă cu ei:

Jos cu cei ce vor război,
Pentru pace luptăm noi,
lnşiraţi doi cîte doi
- Şi-o să fie vai de noi!

 
Cred că acesta era şi sentimentul şi convingerea celor mai mulţi dintre «oamenii muncii» care au defilat de acest 1 Mai la Bucureşti!”

 
#citeşte mai departe în volumul „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu
#„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto: Arhivă ZIUA de Constanța 
 

Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu - Nu doar codrul, ci și umorul e frate cu românul

#DobrogeaDigitală – „Visul Cavalerului”, de Pericle Martinescu : „Nu ne putem desprinde de trecut rîzînd”

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: „Votat Plebiscitul. 2 martie 1941

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: „Niște ratați ambițioși” - Horia Stamatu, între lirism și Legiune

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă