11 Dec, 2020 00:00
2549
„În timpul verii, Constanța devine stațiunea la modă printre români, este Livorno-ul lor și, prin urmare, progresul în construcții este rapid și remarcabil. Prefectul Opreanu a completat câteva străzi, altele au fost aranjate, a construit celebrul bulevard Elisabeta lângă mare, cu pavilioane, mici grădini, scaune, și peste tot a lăsat urmele activității sale înțelepte. În ultimii trei ani, s-a construit o frumoasă unitate balneară cam la jumătate de kilometru distanță de Constanța, și o cale ferată specială duce de la bulevard la unitatea de cazare. În 1888, marea piață permanentă, destinată exportului bovinelor, va fi finalizată, o lucrare care va costa un milion. Acest târg are loc acum în Anadalchioi, care în acest scop este conectat la Constanța printr-o linie feroviară.
Numele străvechi și barbare ale străzilor au fost înlocuite cu nume care amintesc de istoria locală și de civilizațiile care au înflorit acolo și s-au succedat reciproc. Drumurile principale sunt strada Elena și strada Traian; apoi, există o stradă Marcus Aurelius, o piață Italia, o stradă Opreanu - așa s-a vrut să fie numită de către municipalitate, ca un omagiu adus distinsului oficial, care a înțeles importanța progresului orașului. O companie britanică, într-unul dintre cele mai încântătoare locuri de pe litoral, a ridicat un hotel magnific (Hotel Carol I), care a costat un milion și jumătate și care poate concura cu cele mai bune unități din cele mai mari orașe din Europa; nu mai vorbim despre un hotel grandios construit recent: Hotelul Dunărea. Acolo, la 30 august 1887, a fost ridicat un monument dedicat lui Ovidiu în Piața Independenței.
În 1880, conform unei statistici întocmite atunci, în Constanța și în district erau 14884 români, 14947 turci, 22584 tătari, 8429 bulgari, 2607 greci și 322 lipoveni. Acum românii sunt 40000 și doar 4000 de bulgari. Lipovenii sunt o sectă a slavilor creștini: păstrează un amestec ciudat de credințe. Ei urăsc foarte mult tutunul și, dacă cineva își permite să aprindă țigara în casele lor, deschid imediat ușile și ferestrele, fac mari spălări și ablațiuni pe pereți, podea, mobilier. Își lasă barba să crească neîngrijită, crezând că bărbieritul este contrar unuia dintre scopurile naturii și o ofensează. Ei nu recunosc în niciun fel că pot să se vaccineze, deoarece în Biblie nu găsesc nicio urmă de remediu sănătos și, arătând un fatalism nu cu mult deosebit de cel turcesc, ei spun că ceea ce nu a fost indispensabil în trecut, nu ar trebui să fie considerată o necesitate, o nevoie absolută, nici pentru prezent, nici pentru viitor. Dar fatalismul, mai mult sau mai puțin accentuat, constituie mediul general al Orientului.
Alți locuitori ai altor naționalități se găsesc în provincie, care are aproximativ 90.000 de locuitori. Moltke, în a sa Călătorie în Orient, a scris că Dobrogea avea doar 20.000 de persoane, o eroare evidentă, întrucât cele două districte Constanța și Tulcea, formând actuala Dobroge, au o populație totală de 190.000 de locuitori. Printre aceștia se numără 100.000 de români, 60.000 de turci și de tătari, 7.000 de greci și 3.000 de germani.
Din 1878, adică din momentul revenirii sub administrație românească, populația din Constanța, care era de 3000 de locuitori, s-a dublat ca număr, iar elementul românesc s-a răspândit pe scară largă. S-au organizat comune prin asocierea gospodăriilor împrăștiate pe ici și colo, au fost create altele noi, precum Făgărașiu-nou, Caramurat, Urluia, Carol I, Dorobanțul, formate din imigranți, în special români din Transilvania. La sosirea mea în regiune, elementul musulman persista, încă viu, în satele din jur. Și acesta este un lucru singular pentru că, în timp ce, în Bulgaria, a dispărut aproape în întregime, musulmanii au considerat rămânerea în Dobrogea ca fiind avantajoasă, deși fanaticii religioși îi numeau câini pe creștini, desemnați de fiecare dată prin acest titlu „politicos” de către turci. Totuși, ei dețin în Constanța două biserici cu minaretele obișnuite și sunt tratați cu cea mai mare toleranță din partea românilor, chiar favorizați în măsura posibilului, ceea ce a împiedicat în parte emigrarea. În Constanța, există și o capelă destinată închinării pentru cei trei sute de catolici care locuiesc aici, iar Statul, pe cheltuiala sa, a realizat un grandios templu ortodox, în valoare de peste o jumătate de milion.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: