#DobrogeaDigitală: Fabrica de ciment din Cernavodă - „A servit la construcțiunea celor mai mari clădiri publice şi particulare din țară“

 
Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 


Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţareaapariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
 

Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
 
Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
 
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
 
După expunerea primelor cinci capitole, l-am abordat și pe cel de-al șase-lea fiind dedicat „Bisericii“, pe parcursul căruia am descoperit poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate.
 
Imediat după expunerea celor două biserici creștin ortodoxe din Cernavodă, raporat la anul 1938, autorul aduce în fața lectorilor o parte din biografiile preoților care au slujit în Cernavodă „de la întemeierea Bisericii“, mai exact: Dumitru Chirescu, Frimu Atanasie, Nicolae Popescu şi Stan Dobrescu, Ion Ţincoca, Ion Ciocan, C. Coadă şi Teodor Samoilă.
 
După prezentarea, în edițiile trecute, a bisericilor ortodoxe, a geamiei și a preoților, astăzi vom continua discuția despre cel de-al VIII-lea capitol, dedicat învățământului din Cernavodă, capitol care debutează cu partea intitulată „Școala până la 1877“.
 
Mottoul dedicat de autor acestui capitol acestui îi aparține Regelui Carol al II-lea: „Aș dori să fac învăţatorimii mele o măr­turisire... Dacă soarta nu m'ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost în mijlocul vostru.“
 
Începutul capitolului, referitor, după cum spuneam, la perioada de dinainte de 1877, prezetând descrierea „primului conducător al şcoalei din Cernavoda“ preotul Dimitrie Chirescu a fost  expus în edițiile trecute. Mai apoi, autorul, Ioan Mușat, aduce în fața cititorilor o parte destul de generoasă din manuscrisul „Amintiri“ lăsat de Dumitru Niţescu, un fost fruntaş al dăscălimei dobrogene. Informațiile publicate din manuscris, preluate la rândul lor din Revista „Lamura“, nr. 6 din 1928,  relatează „stiri referitoare la începuturile școaleiromâneşti din Cernavoda“.
 
În finalul secțiunii dedicate „Școlii până la 1877“, autorul aduce în atenția cititorilor biografia preotului Dimitrie Chirescu, personalitate emblematică a localității Cernavodă care și-a pus amprenta asupra dezvoltării culturale și nu numai din localitate.
 
Subcapitolul intitulat „Școala după 1878 până la 1916“ este prezentat succint. Autorul amintește de primul local de școală primară construit în anul 1879, apoi face o statistică privind învățătorii din Cernavodă de la înfiițare până în anul 1916, amintind totodată că sursele sale de documentare sunt, în general, izvoare nescrise, respectiv poveștile spuse de bătrânii locului.
 
În finalul subcapitolului, localitatea Cernavodă este numit punct comercial important, datorită căii ferate și industrial, prin cele trei fabrici de aici. Totodată cultura locală nu este neglijată, mai ales că „printre bătrânii localnici sunt foarte puţini fără ştiinţă de carte“.
 
Autorul adaugă mai departe informații despre învățământul din Cernavodă de la începutul Primului Război Mondial și până în anul 1936. După prezentarea situației groaznice a școlii din Cernavodă din timpul Primului Război Mondial și din primii ani de după acesta, detaliile continuă cu cea de-a doua parte din subcapitolul „Şcoala în timpul Răsboiului 1916 - 1918 și până la 1936“, dedicată noului local de școală primară construit în anii 1930. Sunt prezenate sumele necesare construirii, comisia specială, dotările școlii etc. Totuși, în ciuda impozanței clădirii, autorul precizează că localul nu beneficiază de unele dotari,  „aşa cum pedagogia modernă cere“.
 
În cadrul aceluiași subcapitol Ioan Mușat realizează un inventar al profesorilor din Cernavodă, sigur din perioada 1918 - 1936, în cadrul căruia sunt incluse scurte biografii ale acestora.
 
Paginile continuă cu „Gimnaziul «Principesa Elena»“, apoi cu „Gimnaziul Industrial“ și Școala de industrie casnică „Sf. Ana“ din Cernavodă,  urmând una dintre emblemele Dobrogei, mai exact podul Regele Carol I din Cernavodă. Autorul lucrării, Ioan Mușat, aduce în fața lectorilor detalii interesante despre proiectele depuse, comisia responsabilă, cronologia lucrărilor etc.
 
Cel de-al XIII-lea capitol prezintă destul de succint portul din Cernavodă. După cum ne-a obișnuit autorul deja, sunt aduse în fața cititorilor detalii despre cronologia construirii portului, dotările acestuia, numărul de angajați de aici, dar și o notă de actualizare, sigur raportată la anul 1934, anul în care s-a publicat lucrarea.
 
Capitolul XIV aduce în prim-plan industria din Cernavodă: fabrica de ciment, rafinăria de petrol Colombia, fabrica de şuruburi precum şi fabrica de țiglă Puşchilă. Autorul subliniază importanța acestor fabrici, care produceau„în viaţa locală o mare înviorare şi o largă propăşire“. Ioan Mușat mai precizează că„prin marele aport adus în bugetul comunei, an de an oraşul Cernavoda şi-a schimbat complectamente aspectul“.
 
Prima fabrică prezentată de autor este fabrica de ciment. Sunt incluse detalii despre istoria locului, dotări, rezultate, angajați, prezentarea fiind destul de generoasă. Redăm în cele ce urmează rândurile scrise de autor despre fabrica de ciment din Cernavodă:
 
„Desvoltarea mare pe care a luat-o utilizarea carierelor de piatră din jurul oraşului Cernavodă, se datoreşte nu numai faptului că regiunea a fost înzestrată cu multe varietăți de roce ce se pot industrializa, dar şi prin aceea că este în apropierea drumului de fier, lucru ce prezintă o foarte mare importantă pentru exploatarea rentabilă a lor.
 
Pe seama acestor cariere de roce calcaroase s'a creiat fabrica de ciment din localitate, care dă cunoscutele cimenturi a căror calitate rivalizează cu cimentul Portland.
 


Fabrica de ciment din Cernavoda, proprietatea Societății Anonime de cimenturi din Europa Orientală, după perioada destul de grea a începutului prin care orice întreprindere industrială trebue să treacă, a cunoscut un avânt remarcabil, mulțumită excelentei sale situaţiuni geografice şi a sacrificiilor pe cari acționarii şi le-au impus pentru a înzestra fabrica cu un utilaj tinut mereu în concordanţă cu curentele moderne. În virtutea acestui principiu, fabrica, care în fabricatiunea cimentului Portland a debutat cu cuptoarele drepte după sistemul Dietsch nu a şovăit pe dată ce cuptorul rotativ a început a revoluționa industria cimentului, să adopte cuptoare de acest gen.
 
În 1909 a fost instalat primul cuptor de 45 m. lungime, 2.5 m diametru şi în 1912 un al doilea cuptor de 45 m. lungime şi 2,8 m. diametru, iar în 1928 un al treilea de 82 m. lungime.
 
Astfel cum se găsește acum fabrica Cernavodă, cu forța ei motrice de 2.350 cai putere, este în stare să producă anual 150.000 tone ciment Portland artificial.
 
În timpul răsboiului, trupele duşmane au prădat fabrica, luându-i moara de pastă, unul din marile sale rezervorii, un cuptor rotativ complect, o moară de ciment şi au scos din întrebuințare întreaga sa forță motrice, astfel că la începutul anului 1919, când direcțiunea revine la Cernavoda s'a găsit în fața unei fabrici în parte distrusă şi incapabilă a produce.
 
În timp de un an s'a realizat opera extrem de grea de a căuta, găsi şi readuce din Bulgaria, mai bine de 800 tone material şi de a efectua montajul la loc; iar în Aprilie 1920, a ieşit din cuptoare primul vagon de ciment,
 
Refacerea s'a făcut cu o iuteală extraordinară, în asa fel că în mai putin de 20 luni după încetarea ostilitătilor, fabrica Cernavoda s'a putut mândri a fi în stare de funcționare, cu aceiaşi putere de producțiune ca înaintea războiului.
 
Toate aceste lucrări nu s'au putut face fără mari sacrificii pecuniare şi efortul financiar al Societății nu a fost mai prejos de efortul industrial.
 
Capitalul a fost ridicat în 1919 dela 2.500.000 franci belgieni la 5.000.000 franci belgieni, pe urmă în 1923 la 7.500.000, iar în 1927 la 15.500.000 franci belgieni.
 
Cimentul din fabrica Cernavoda a servit la constructiunea celor mai mari clădiri publice şi particulare din țară.
 
 
Fabrica este condusă de doi directori: d. Raymond Flamand şi d. Achille Baijot.
 
Sediul central al fabricii se află la Anvers Belgia.“
 
Va urma.
 
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
 
Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală: Portul din Cernavodă - „Acest port cade în declin, prin faptul că nu poate să mai aibă traficul din trecut“