#DobrogeaDigitală: „În România, mediocritatea este la ea acasă”

• „Fără implicarea reîntorşilor în proiectele de dezvoltare a României şi până când noţiunea de valoare profesională, meritocraţie nu vor face parte din programele politice ale partidelor din România, nu se va putea face nimic, nu va exista o aliniere a României la valorile de tip occidental.”

 
În volumul 5 din seria „Mediocritate şi excelenţă”, regretatul profesor Petre T. Frangopol introduce un capitol dedicat tinerelor elite românești școlite în Occident și necesității elaborării unei strategii de utilizare eficientă a acestor „creiere” ce revin în țară cu un potențial uriaș de generare a valorii.



Din păcate, acest posibil motor al dezvoltării unei țări care agonizează printre strategii, planuri, programe, instituţii, criterii etc, fără a avea oameni de calitate care să le implementeze, este ignorat, iar românii care se întorc șoliți serios din străinătate sunt de multe ori evitați și considerați „supracalificați” pentru angajare.
 

„Ne vom referi în rândurile ce urmează la absenţa unor programe şi dezvoltări strategice de anvergură, stabile, după 1989, care să contribuie la progresul social şi economic real al ţării noastre, plecând de la exemple de astfel de programe realizate în trecut în cadrul dezvoltării României moderne. Inexistenţa acestor programe care să asigure tinerilor locuri de muncă şi condiţii de dezvoltare profesională normale, vor conduce pe viitor, ca şi până acum, la o migrare masivă a tinerilor talentaţi, creatori de ştiinţă şi tehnologie, către ţările occidentale.
Exemplul SUA care atrage ca un magnet crema elitelor tinere din întreaga lume este semnificativ. Aceste elite, contribuie prin activitatea lor, la consolidarea supremaţiei mondiale ştiinţifice şi tehnologice a statului american. Se impune să existe şi în România, poate mai marcant, un interes naţional pentru acei cercetători români ( din domeniul ştiinţelor exacte) care plecaţi peste hotare în cadrul diferitelor stagii şi programe de lucru ( doctorantură, postdoctorantură , colaborări bilaterale etc.), aleg să se întoarcă acasă, după ce au obţinut rezultate care îi onorează atât pe ei cât şi pe mentorii lor care le-au supervizat activitatea ştiinţifică. Nu sunt puţini cei care se stabilesc în ţările Occidentale în care au lucrat, unde profesionalismul lor dobândit prin muncă şi talent este apreciat la justa valoare. Aceştia sunt selectaţi, prin concurs, să ocupe poziţii permanente de lucru, joburi de invidiat pentru oricine. Aproape 2000 de tineri îşi pregătesc în prezent doctoratul peste hotare, cifră deloc neglijabilă. Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (2010), a rostit un discurs memorabil la Stockholm cu prilejul primirii acestuia, din care citez: «Nu poţi fi obligat să-ţi iubeşti ţara în care te-ai născut ci, ca oricare iubire şi aceasta trebuie să fie un act spontan al inimii, aidoma aceleia care-i uneşte pe îndrăgoshţi, părinţi, copii şi prieteni». Trebuie subliniat foarte apăsat caracterul de utilitate maximă a sprijinirii capacităţii profesionale de excelenţă a celor întorşi acasă, care după o prestaţie atestată peste hotare, au învăţat adevărată scară a valorilor, modul de lucru zilnic până la epuizare în concurenţa de a obţine primii rezultate mai bune decât colegii lor din alte laboratoare top ale lumii. Au învăţat de asemenea, ce este o atmosferă colegială de lucru. Reîntorşi acasă talentul şi valoarea lor profesională se impune a fi valorificată, ceea ce implică o responsabilitate pentru ţara lor [...]
După 1989 până azi, nu a existat o direcţie distinctă de dezvoltare a ţării care să definească obiective prioritare, pe termen lung, generatoare de joburi, cum există permanent în ţările Occidentale, împreună cu investiţii masive în cercetare care să contribuie la progresul ştiinţific, tehnic şi economic al ţării şi implicit să polarizeze interesul tinerilor, al elitelor de a rămâne în ţară. Să amintim că în aceşti ani de criză economică, cum se menţionează în raportul Ohler sau în alte locurj, numai România a redus de 4 ori bugetul cercetării, care reprezenta 0,18 % din PIB în 2009 şi a crescut nesemnificativ în următorii ani, până la 0,30% spre deosebire de majoritatea ţărilor din UE care, aflate în criză economică , au mărit anual semnificativ bugetul cercetării. Nimeni nu a tăiat atât de mult, atât de brusc fondurile şi nu granturile în derulare, ci au redus acordările de fonduri pentru noi granturi.

La noi au existat investiţii minore, temporare, sacadate în timp, în şcoală, în educaţie, în domenii tehnice de vârf, aşa cum nu se întâmplă curent în Occident, unde educaţia este prioritatea numărul unu în toate platformele politice ale tuturor partidelor. Aş da doar exemplul Franţei, care dezvoltă spectaculos Centrul său de Cercetări Nucleare de la Saclay (modelul după care a fost realizată şi IFA de către Profesorul Horia Hulubei) pentru a ajunge şi depăşi Oxford şi Cambridge sub toate aspectele. În Germania, Universităţile au deschis porţile elitelor româneşti oferindu-le, prin concurs, poziţii permanente de profesori, situaţie încă de neconceput şi de acceptat în Universităţile din România unde mediocritatea este la ea acasă (vezi poziţia codaşă a Universităţilor de la noi în clasamentele internaţionale!).

Strategii dezvoltării României de mâine trebuie să identifice în viitorul apropiat, provocările momentului pe care factorii de decizie de la noi se impune să le identifice şi să pună în aplicare politici viabile. În primul rând adaptarea la globalizare şi la revoluţia informatică ( elitele tinere ale informaticei româneşti îşi părăsesc ţara), problematica energetică, cea nucleară dar şi a resurselor alternative. Necesitatea ca România să răspundă cu succes acestor provocări şi nu numai, este o sarcină deloc uşoară pentru politicienii României care trebuie să îşi schimbe viziunea privind destinul ţării prin prisma adaptării unor noi valori fundamentale în viitorul apropiat, pentru evoluţia României, altfel spus, realizarea unor reforme profunde ale sistemului actual, vitale pentru viitorul ţării. Puterea tehnico-ştiinţifică este una din atributele statului modern de azi, neglijată de politicienii români fiindcă nu este un izvor de beneficii personale. Această putere este fructul unor reforme fundamentale, de structură. Indiferent de partidul ce este şi va fi la putere, reformele vor trebui făcute dacă se doreşte modernizarea în sens european a României amintită mai înainte şi întreaga naţiune să participe la depăşirea blocajului de sistem social, în care ne aflăm. România s-a mobilizat în momentele dificile ale istoriei sale. Astăzi, cu ajutorul elitelor reîntoarse din Occident, România va trebui să găsească din nou pârghiile care pot pune în mişcare progresul real al ţării. Resursa umană, elitele, există. Ele trebuie să fie atrase, implicate în proiectele de anvergură, aşa cum s-a procedat şi în istoria dezvoltării României modeme.

Fără implicarea reîntorşilor în proiectele de dezvoltare a României şi până când noţiunea de valoare profesională, meritocraţie nu vor face parte din programele politice ale partidelor din România, nu se va putea face nimic, nu va exista o aliniere a României la valorile de tip occidental. Investiţiile în educaţie, în sănătate şi nu numai, sunt ignorate, amânate. Dincolo de dezbaterile legate de situaţiile de mai înainte, situaţia elitelor României oferă motive de meditaţie privind mentalitatea bizantină a recunoaşterii valorii, care azi trebuie legată, în accepţia puterii, de lanţul politic. Modul în care România este pregătită să îşi croiască un viitor în competiţia globală de azi, aşa cum au făcut generaţiile de după 1848, va fi demonstrat de atenţia pe care oficialităţile o vor acorda menţinerii în ţară a elitelor, a valorificării resurselor umane existente, pentru realizarea intereselor strategice ale naţiunii române şi ale binelui public.”

 

#citeşte mai departe în „Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învățământului din România”  
#„Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învățământului din România”, vol.V 
#Autor Petre T.Frangopol  

Dacă, în urmă cu 124 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.   

DREPTURI DE AUTOR  

a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.   b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.   
 
Sursa foto: captură youtube/arhiva tvr  


Citește și:

#Dobrogea Digitală: Ne putem educa pentru a fi „altfel”

#Dobrogea Digitală: Învățământul românesc și „utopia egalitaristă”