#DobrogeaDigitală: Mircea Tegzeşiu, la aniversare

 
Astăzi, Mircea Tegzeşiu, omul din spatele orchestrei simfonice de la Constanţa, împlinește 63 de ani.
 
Ardeleanul care a ales malul mării pentru a trăi cu și pentru muzică, s-a născut la 19 octombrie 1957, în Șimleul Silvaniei, dar a devenit constănţean prin adopţie, imediat după absolvirea Conservatorului clujean, când s-a alăturat Orchestrei Simfonice din spațiul pontic, condusă pe atunci de Paul Staicu.


În urmă cu doi ani, consultantul artistic at Teatrului național de operă și balet „Oleg Danovski” a fost omagiat de cotidianul ZIUA de Constanţa, pentru cei peste 30 de ani dedicaţi fenomenului liric tomitan, în cadrul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănţean“. Astfel, oraşul său de adopţie l-a onorat, pe 12 iunie 2018, cu medalia „Jean Ionescu“, o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa şi placheta #RespectTeatru oferită de Consiliul Judeţean Constanţa.

În volumul „Dulcea povară. Schițe de portret din lumea teatrelor constănțene“, Jean Badea, regretatul monografist al fenomenului teatral constănțean, îl evocă pe Mircea Tegzeșiu într-un portret de excepție, care îi descrie pe scurt parcursul artistic:
 

„Plecat din Şimleul Silvaniei în aventura fascinantă a muzicii, tânărul Tegzeşiu şi-a ales ca obiect de studiu la Conservatorul clujean unul dintre cele mai dificile instrumente, cornul, poate din instinct, poate povăţuit cu chibzuinţă. A avut profesori buni (Vasile Mureşan, Constantin Râpă, Valentin Timaru), a fost un student vrednic, clasificat între cei mai buni absolvenţi ai seriei 1980. La repartizarea centralizată, pe ţară, a optat pentru Orchestra Simfonică din Constanţa, un colectiv tânăr, format şi condus de un fost cornist, Paul Staicu, care, în mai puţin de un an, reuşise să impună formaţiunea simfonică a Teatrului Liric în geografia artistică a ţării.

Mircea Tegzeşiu avea cunoştinţă despre toate acestea, astfel încât alegerea sa a fost o consecinţă a maturităţii şi a înţelepciunii cu care şi-a hotărât destinul artistic…
Memorabil rămâne concertul pentru patru corni şi orchestră de R. Schumann, o partitură ocolită de interpreţi din cauza dificultăţilor impuse artiştilor de pe podiumul de concert.

Succesul lui Mircea Tegzeşiu şi al colegilor săi, Cristian Codreanu, Gelu Colda şi Corneliu Bandabur, a fost recunoscut în revista Contemporanul din februarie 1983 de cronicarul Theodor Drăgulescu: «O inedită primă audiţie, lucrare de un deosebit farmec, cvartetul constănţean dovedindu-se temerar... » 

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Din păcate, Mircea Tegzeşiu a fost nevoit în anul 1992 să renunţe la cariera concertistică (din motive medicale), dar n-a acceptat nicio clipă gândul de a se îndepărta de muzică şi de instituţia constănţeană, ridicată între timp la grad de filarmonică. A acceptat postul de secretar muzical şi apoi de consultant artistic oferit de directorul de atunci, Radu Ciorei, în care a oficiat cu probitate profesională şi eleganţă a cuvântului şi a gestului.

Iar dorul de scenă şi de corn, care nu-l putea părăsi nicicum, este alinat în ultimii ani de fiul său, Sebastian. Tânărul violonist duce mai departe, peste hotare, tradiţia muzicală a familiei Tegzeşiu.”

 
Sursa foto: facebook/mircea tegzesiu
 
Citeşte şi:

#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru Mircea Tegzeşiu (galerie foto)
 
Sebastian Tegzeşiu „Revenirea acasă este întotdeauna plăcută. Am crescut aici, mi-am făcut debutul în Constanţa, pe această scenă“