#DunăreaCălăuzăTuristică: Călărași în anii 1930 - „Palatul administrativ în deosebi e cea mai frumoasă clădire a oraşului“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 


Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. După prezentarea primei părții a descrierii orașului Călărași, în ediția de astăzi conchidem expunerea orașului. Sunt descrise străzi, monumnete, clădiri și nu numai.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos:
 
„Luând-o spre port, pe malul Borcii, vedem în stânga grădina publică destul de îngrijită a oraşului. Aici se află şi monumentul ridicat în amintirea celor 40 de grăniceri români, înecaţi în 1913, cu ocazia răsturnării unei şalupe în care erau îmbarcaţi pentru a fi aduşi dela un mal la celălalt. Tot aici se află şi teatrul oraşului.
 
Apucând-o prin mahalaua Măgureni, ajungem la cimitirul turcesc unde sunt îngropaţi soldaţii turci căzuţi în timpul războiului mondial; în cimitir se află şi un monument ridicat în onoarea celor căzuţi pe câmpul de luptă.
 
Poligonul de tragere al oraşului Călăraşi, localitate de stepă, este mai mult un parc umbros, care constitue o adevărată binefacere pentru ofiţeri, trupă, civili şi mai ales pentru tinerele perechi.
 
Împărţirea acestui oraş pe mahalalele specializate ne aminteşte de timpurile medievale când breslaşii erau obligaţi să-şi exercite meseria şi negoţul numai în anumite străzi. În oraş găsim poşta, tribunalul cu 2 secţii, judecătorie şi prefectură de judeţ, adăpostite în clădiri solide şi impunătoare.
 
Palatul administrativ în deosebi e cea mai frumoasă clădire a oraşului. În faţa palatului administrativ ca şi în dosul lui, există câte o grădină de flori, foarte bine îngrijită. În cea din faţă se ridică dintre trandafiri bustul lui Vasile Stanciu, fost prefect şi fost senator de Ialomiţa.
 
Strada Ştirbei Vodă, largă, bine pavată, cu magazine multe dar mici, formează centrul oraşului. Centrul comercial propriu-zis îl formează străzile Sf. Nicolae, Bucureşti şi Slobozia, aici se găsesc numeroase magazine, pline cu obiecte casnice pentru ţărani, de aici se aprovizionează tot ţinutul Călăraşilor.
 
Piaţa acestui oraş e în general foarte ieftină. Pe malul Borcii se găsesc 2 mici restaurante care gătesc aproape numai peşte, pe care-l servesc pe mese ordinare de brad.
 
Ostrov și Oltina
 
Imediat după încheiere prezentării orașului Călărași, autorul aduce în discuție și porturile aflate în imediată legătură cu Călărași, mai exact portul Ostrov și portul Oltina. Sunt expuse informații despre transporturile care aveau loc aici, aspect și alte detalii:
 
„Portul Ostrov este aşezat pe malul drept al braţului Ostrov, în imediată legătură cu oraşul, la o distanţă de 8 km., de Dunărea propriuzisă şi portul Silistra. Lungimea acestui port este de 770 m.; operaţiunile de încărcare şi descărcare se fac pe malul natural, pentrucă nu există cheu.
 
Ostrovul, comună urbană, are o populaţie de 3.000 locuitori. E reşedință de plasă cu judecătorie de ocol, dispensar sanitar, etc. Din portul Ostrov, legat cu Călăraşii şi Silistra prin curse ale unui vas N.F.R., se transportă lemne, vinuri, alimente şi toamna, sfeclă pentru fabrica de zahăr «Danubiana» din Giurgiu.
 
Micul port Oltina se află deja pe pământul vechei Dobroge, la 31/2 km., distanţă de comuna rurală Oltina. Portul acesta a luat fiinţă în 1908. Principala sa activitate comercială o formează încărcările de cereale, în speciale oarze şi porumb. Din Oltina se mai transportă peşte din bălţi şi lemnărie de salcie. Terenul portului fiind inundabil nu există magazii de cereale.“
 
Va urma.
 
Descarcă   gratuit   volumul   „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/dobrogeadigitala-acces-universal-la-informatie-dunarea-calauza-turistica-de-r-i-calinescu-5083.html?citesteIntegral
 
Sursă foto: „Familia regală a României şi meleagurile călărăşene“, de Constantin Tudor și Nicolae Ţiripan
 
Citește și:
#DunăreaCălăuzăTuristică: Dunărea de la T. Severin la Brăila - „De pe malul Borcii turistul are o splendidă privelişte“