#DunăreaCălăuzăTuristică: Galați în anii 1930 - „Ne isbeşte imediat atmosfera sa trepidantă de mare oraş comercial “

• Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare)

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 


Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu.
 
Capitolul al doilea debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol.
 
Al treilea subcapitol, de altfel și ultima parte a lucrării prezentate, aduce în fața cititorilor călătoria autorului „de la Brăila la mare“. Primul popas este orașul Brăila. R.I. Călinescu coboară din vapor în portul Brăila și notează primele impresii, dar și o serie de informații tehnice și istorice. După o plimbare pe canalul Filipoiu şi lacul Şerban, călătorul nostru ajunge la Măcin.
 
R.I. Călinescu ne duce, în ediția de astăzi, în Galați. Profund impresionat de acest oraș, dar și de portul acestuia, pe care îl numește  unul „dintre cele mai moderne din Europa“, autorul trece în revista toate detaliile de care ar avea nevoie un turist pentru a vizita Galați. Ideile scrise nu separă, din punct de vedere tehnic, descrierea portului de cea a orașului pe care le redăm, în cele ce urmează:    
 
„Portul Galaţi este punctul final al liniei fluviale N.F.R. T. Severin-Galaţi, de unde începe o altă linie spre Marea Neagră, deservită de alte vapoare. La Galaţi este şi sediul Comisiei europene a Dunării. Portul Galaţi este cel mai mare port românesc de la Dunăre, având o populaţie de peste 100.000 suflete (mai mare deci ca a Brăilei).
 
Oraşul Galaţi este mai viu şi are o circulaţie mai intensă ca Brăila. De la primul contact pe care-l luăm cu Galaţiul ne isbeşte imediat atmosfera sa trepidantă de mare oraş comercial. În port se agită o viaţă febrilă care ţâşneşte din dorinţa fiecărui muncitor de a câştiga cât mai mult într’un interval cât mai scurt de timp.
 
Numeroase vapoare aşteaptă să fie încărcate, ducând bogăţiile noastre în streinătate. Aşezarea sa la confluenţa Şiretului şi Prutului cu Dunărea, era dela început o chezăşie pentru desvoltarea sa viitoare. Docurile, construite în 1877 şi 94 faptul că a fost porto-frahc între 1883 -1884, au contribuit mult să facă din Galaţi oraşul modern de astăzi.
 
În Galaţi găsim cele mai diverse oficii, consulate, întreprinderi navale, şantiere, case comerciale mari şi reprezentanţele diferitelorfirme streine.
 
Dacă majoritatea străzilor acestui oraş sunt înguste şi strâmbe, există însă şi câteva bine croite şi foarte frumoase. Strada Domnească în deosebi, care e mai mult un bulevard plantat cu tei, ar face cinste oricărui oraş mare. Pe Strada Domnească se află cele mai numeroase edificii publice care contribuesc la aspectul occidental al acesteia.
 
La capătul ei se află grădina publică, foarte bine îngrijită, situată pe o terasă a Dunării, de unde vizitatorul are o minunată privelişte asupra Dunării, portului şi lacului Brateş.
 
Printre piesele de interes istoric ce se pot vedea la Galaţi este şi casa în care a locuit colonelul loan Cuza, înainte de a fi ales domn. Un lucru demn de văzut este şi agenţia pescărească dimineaţa, în timpul licitaţiei peştelui, când zeci de bărci, mânate de pescari lipoveni, vin încărcate cu peşte. De altfel în Galaţi sunt foarte mulţi ruşi veniţi din Basarabia.
 
Portul oraşului Galaţi este unul dintre cele mai moderne din Europa, având instalaţiuni mai ales pentru transportul cerealelor. El cuprinde: 1. portul propriu-zis; 2. bazinul docurilor şi 3. bazinul nou pentru lemnărie. Portul propriu-zis este înzestrat cu cheuri, platformă pereată dealungul cheurilor ,linie ferată, magazii pentru mărfuri, pontoane maritime de acostare cu 9 punţi metalice, pontoane fluviale cu 3 puriti metalice şi o uzină electrică pentru iluminatul portului.
 
Bazinul docurilor cuprinde: un bazin care comunică cu Dunărea, adânc de 6, m., sub etiaj; o magazie cu silozuri pentru cereale, cu o capacitate de 22.000 tone; linii ferate deservind cheurile; 2 elevatoare pentru transpordul cerealelor. Bazinul de lemnărie cuprinde un bazin care comunică cu Dunărea, adânc de 5,50 m., sub etiaj; platforma în jurul bazinului pentru depozitarea lemnăriei destinate exportului, linii ferate de garaj, şosele împietruite şi 2 pontoane pentru acostarea vaselor maritime.
 
Macaralele din docuri sunt electrice şi pot ridica între 1.500 - 40.000 kgr. În port îşi au reşedinţa mai toate autorităţile Statului: direcţia docurilor, căpitănia, vama, serviciul hidraulic, pescăriile şi mai toate agenţiile de navigaţie ale Statului sau particulare. Operaţiile principale ale acestui port sunt la export: scânduri şi diverse mărfuri ca şi cereale; la import: fierărie, manufactură, coloniale, etc.
 
Aceste operaţiuni sunt alimentate şi de cei doi afluenţi din apropiere ai Dunării; Şiretul şi Prutul, primul cu plutele sale colectate din toată regiunea vestică a Basarabiei.
 
Oraşul Galaţi este şi un oraş industrial, având numeroase şi mari fabrici.
 
Pentru a ne continua călătoria mai departe avem la dispoziţie o linie N.F.R., ce se bifurcă la Tulcea şi o linie S.R.D. Vapoarele depe linia N.F.R., pornesc dela Brăila la ora 7,35 a. m., cu oprire de  oră la Galaţi şi ajung la Vâlcov la ora 7 seara, au însă legătură la Tulcea (ora 2 p. m.), cu vapoarele ce deservesc linia Tulcea - Sulina.
 
Pe braţul Sfântu Gheorghe al Dunării nu circulă nici un vas de pasageri sau de marfă. În jos de Galaţi Dunărea formează pe dreapta un mic braţ numit Zătoaia, care se alimentează cu apă numai la viituri. Fluviul curge într’o singură albie dreaptă până la Cotul-Pisicei în amonte de Gura-Prutului, de unde se îndreaptă spre N.E., pentru a ocoli apoi spre Sud în faţa Renilor.
 
De aici îşi urmează iară cursul regulat. La 10 km., mai jos de Galaţi, Dunărea primeşte Prutul. Albia râului este la vărsare destul de îngustă, fiind mărginită de un zăvoi puternic ce se vede bine şi de pe Dunăre.“
 
Va urma.
 
Descarcă   gratuit   volumul   „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/dobrogeadigitala-acces-universal-la-informatie-dunarea-calauza-turistica-de-r-i-calinescu-5083.html?citesteIntegral
 
Sursă foto: „Dunărea.   Călăuză   turistică“,  de   R.I.Călinescu
 
Citește și:
#DunăreaCălăuzăTuristică: Măcin în anii 1930 - „Se întind munţii ruinaţi, scunzi, dar formaţi dintr-o piatră dură“