Pictura zilei „Flori de vară” de Ştefan Luchian

Născut la Ştefăneşti, un sat din judeţul Botoşani, Ştefan Luchian, denumit poetul plastic al florilor, a reflectat în picturile sale numeroase stări sufleteşti şi a sincronizat arta românească cu modernitatea europeană. O parte din lucrările importante din creaţia pictorului sunt expuse la Muzeul Zambaccian din Bucureşti.

Despre Ştefan Luchian, Tudor Vianu spunea: „Luchian avea toate darurile marelui artist şi, în primul rând, acel caracter autentic, acea neîmblânzită vehemenţă a personalităţii după care îi recunoşti pe maeştri. Profunda capacitate afectuoasă, o melancolie îmbinată cu o viguroasă autoritate, un sentiment nervos al formei sunt trăsăturile pe care le sesizăm mai bine în caracterul şi în talentul său. (...) Luchian a fost un mare revelator al sufletului românesc“.

Dacă peisajul sau compoziţiile cu personaje se regăsesc constant în opera lui Luchian, trebuie remarcat că limbajul plastic al artistului se va închega în ultima perioadă de creaţie, când raportul principalelor genuri abordate este îndreptat spre pictarea florilor.
Luchian a iubit florile şi le-a pictat poate mai mult decât oricare alt pictor român, lăsându-se fermecat de coloritul lor, de delicateţea şi prospeţimea lor. Garoafe, trandafiri, anemone, maci şi dumitriţe - toate alcătuiesc o diversitate extraordinară de raporturi între culori, de ritmuri de linii şi forme. Stările pictorului sunt conţinute în dialogurile dintre culori, care se pot desfăşura în surdină sau pot fi răsunătoate prin contrastele lor.
 
Ingenuitatea operei „Flori de vară”, semnată dreapta jos, cu negru, Luchian, constă în echilibrul discret dintre planuri. În același timp, Luchian modulează aspectul celor două planuri-suprafeţe prin folosirea unei palete de culori închise, în tente teroase, care de îndată ce vor apărea florile din prim-plan, vor contrasta valoric, indiferent de tonurile ce definesc motivul floral-central. 
 
Sursa foto: wikiart.org