#DobrogeaDigitală „Preot fără voie”

Biserica Ortodoxă Română s-a confruntat în perioada interbelică cu o provocare venită chiar din partea unui fost călugăr, Damian Stănoiu. Retras din viața bisericească, Damian Stănoiu a scris mai multe cărți în care a prezentat, cu un umor specific, „picanterii” din viața monahală. Cărțile sale au avut un succes uriaș, fiind retipărite și în perioada comunistă, dar și după 1990.
 
Subiectul articolului de astăzi îl face, însă, un volum semnat de Damian Stănoiu, care i-a surprins plăcut chiar pe reprezentanții Bisericii. Este vorba despre cartea de 406 pagini „Preot fără voie”, apărută în anul 1943 la Editura Cugetarea.
 
În perioada în care slujea în Biserica Ortodoxă Română, Damian Stănoiu a lucrat inclusiv în Cancelaria Episcopiei Constanța, după reînființarea episcopiei în 1923.
 
Printre volumele lui Damian Stănoiu (1893-1956) se numără „Călugări și ispite”, 1928, „Necazurile părintelui Ghedeon”, „Duhovnicul maicilor”, 1929, „Alegere de stareță”, 1932, „O zi din viața unui mitropolit”, 1935, „Preot fără voie”, 1943, sau „Fete și văduve”, 1931, „Camere mobilate”, 1933, „Parada norocului”, 1934 etc. Totodată, a colaborat la „Viața Românească, „Gândirea” sau „Adevărul literar și artistic”.
 
Prin condeiul preotului Alexandru Ionescu de la Biserica „Sf. Gheorghe” din Călărași, revista episcopiei Constanța a publicat în 1944 o recenzie a cărții „Preot fără voie”. Lucrarea prezintă viața unui tânăr teolog foarte conştiincios, care, contrar voinţei sale, la insistenţele altora, ajunge preot în una din cele mai sărace parohii, neconsiderându-se vrednic de a sluji într-o parohie mai bună. Preotul Ionescu, care a deschis cartea „fără plăcere şi fără curiozitate” avea să încheie recenzia considerând că „în plus, romanul Preot fără voie dă sugestii pentru anumite chestiuni neprevăzute în manualele de pastorală”. Concret, recomanda tuturor teologilor și preoților să o citească. Detalii aflăm din revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr.  4-6, anul XXI, aprilie-iunie, 1944.
 
„Am deschis noul roman al d-lui Damian Stănoiu, fără plăcere şi fără curiozitate. Din scrierile anterioare, ştiam că domeniul său literar favorit sunt povestirile din viaţa mânăstirească în aspectele ei mai intime. Aceste povestiri, reale sau în bună parte creaţiuni fanteziste, se resimt adeseori de patima autorului de a le da un relief prea mare în ce priveşte exagerarea slăbiciunilor, comune tuturor aşezămintelor compuse şi conduse de oameni. (...) Iată de ce am spus că am deschis cartea „Preot fără voie” fără plăcere şi fără curiozitate. A fost suficient, însă, să citesc câteva capitole ca să-mi revină şi plăcerea şi curiozitatea, cari m-au făcut să nu las cititul până la ultimul capitol.”
Bucuria preotului Ionescu nu se rezumă doar la calitatea teologică și pastorală a cărții, ci, se îndreaptă și către persoana lui Damian Stănoiu, despre care considera că „nu mai este după chipul şi asemănarea celui de ieri”:
„Cu mare satisfacţie am constatat că Damian Stănoiu de azi nu mai este după chipul şi asemănarea celui de ieri. Ce s-o fi întâmplat? Nu cumva timpul şi vârsta, sau remuşcările pentru cât a rănit prestigiul bisericii, sau, poate, lipsa de astăzi a clienţilor săi obişnuiți, l-au făcut să schimbe macazul? Oricare ar fi motivul, ceea ce ne interesează mai mult este întoarcerea pe alt făgaş a talentatului nostru scriitor şi de aici câştigul care rezultă pentru literatura sănătoasă şi chiar pentru biserică.”
Este drept că şi subiectul romanului „Preot fără voie” face parte tot din viața intimă bisericească, dar, este privit prin altă prismă şi prezentat sub alte aspecte, după cum consideră preotul Ionescu:
„De data aceasta, autorul ne prezintă un tânăr teolog foarte conştiincios, care contrar voinţei sale, la insistenţele altora, primeşte să se facă preot. Exagerându-şi neajunsurile pe care i-le pricinuiau anumite defecte fizice, îşi alege cea mai rea parohie, ocolită de toţi candidaţii, nesocotindu-se vrednic pentru o parohie mai bună. Din momentul descălecării în parohie începe odiseea suferinţelor bietului preot, care are de luptat cu indiferenţa sătenilor neobişnuiţi cu preot în sat, cu ignoranţa mediului, cu dispreţul celorlalți intelectuali din sat care nu-i iertau anumite atitudini, cu mentalitatea politicienilor şi cu vitregia anumitor împrejurări.
(...) Nu găseşti în ea nimic artificial ci numai acel real omenesc redat în contururile lui fireşti, care îi imprimă pecetea adevărului şi realităţii. De aceea la Damian Stănoiu şi deznodământul apare mai real şi mai normal. În cele patru sute de pagini ale romanului, autorul nostru n-a încercat să răstoarne lumea pe dos; a făcut ce a fost posibil şi cât e posibil în realitate. (...) În plus, romanul „Preot fără voie” dă sugestii pentru anumite chestiuni neprevăzute în manualele de pastorală. Este inutil să mai lungim vorba cu considerațiuni asupra calităților literare. Dacă ar fi să credem în teoria reîncarnării am spune că Damian Stănoiu este reîncarnarea lui Ion Creangă.”
#citește mai departe în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 4-6, anul XXI, aprilie - iunie, 1944.

Foto: Druche Ionuț
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: La Mănăstirea Dervent a fost sfințit bustul părintelui Elefterie Mihail (galerie foto)