#citeșteDobrogea: Centenar Pavel Chihaia - o personalitate ilustră, de o rară ținută intelectuală

• Pe 23 aprilie 1922, se năștea scriitorul Pavel Chihaia, talentat romancier, prolific eseist și eminent istoric de artă, preocupat în special de cercetarea culturii medievale românești. A avut parte de un destin „labirintic”, cu perioade de ascensiune și „căderi” vertiginoase, cu debuturi promițătoare, dar și cu ani grei în care a fost supus persecuțiilor

 
Ne bucurăm să omagiem astăzi un mare scriitor, care a marcat cultura spațiului dobrogean și a cărui operă încă rămâne de descoperit, de către generația mai tânără.
Pavel Chihaia, al cărui centenar îl celebrăm astăzi, a lăsat amintiri încă vii printre cei care l-au cunoscut, memoria sa fiind prezentă în Constanța, mai cu seamă în școala sa de suflet, Colegiul „Mircea cel Bătrân”, acolo unde există colecția sa de publicații, un portret aflat în galeria scriitorilor mirciști, precum și numele său pe panoul cu absolvenți celebri ai liceului.
Respectând dorința scriitorului, în toamna anului trecut, familia sa a reușit să digitalizeze toate manuscrisele de sertar și casetele audio, donând Bibliotecii Academiei Române întreaga arhivă personală Pavel Chihaia. 



Pavel Chihaia s-a născut pe 23 aprilie 1922, în Corabia, județul Olt, sosind la Constanța la vârsta de patru ani și fiind adoptat de o mătușă, după nefericita moarte a mamei sale.
Între anii 1941-1945, a fost student la Facultatea de Litere în București, lucrând apoi ca impiegat la Direcția Generală a Teatrelor până în 1948. Prima sa piesă de teatru, „La farmecul nopții” (1945), a primit Premiul Scriitorilor Tineri al Fundațiilor Regale, fiind publicată la Editura Fundațiilor Regale.
Primul său roman, „Blocada”, prefațat de Petru Comarnescu, îmbina farmecul peisajului dobrogean și misterele portului Constanța cu o viziune modernă, ale cărei orizonturi aparțineau literaturii universale. A fost un debut promițător, retezat însă de persecuția autorităților din perioada stalinistă, când a fost obligat să renunțe la scris și să se piardă în slujbe mărunte și umilitoare.
A făcut parte din organizația anticomunistă „Mihai Eminescu", împreună cu Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Iordan Chimet și Marie-Alype Barral.
 
În anul 1958, este angajat la Institutul de Istoria Artei, secția artă medievală, unde realizează, între 1958 și 1978, șaptezeci de studii despre istoria culturii și artei, apărute ulterior în cinci volume cu titlul „Artă medievală.Teza de doctorat la Sorbona, Paris, în 1973”, și publicate sub titlul „Immortalité et décomposition dans l'art du Moyen Age”.
 
În anul 1978, împreună cu soția sa Maria-Ioana, cere azil politic în Germania și se stabilește la München, unde ocupă postul de consilier de educație la liceul francez „Jean Renoir” și colaborează la Radio Europa Liberă.
 
Își reîncepe activitatea literară, scriind două romane cu nuanțe autobiografice. Primul, „Hotarul de nisip”, început în anii 50 și ascuns în sertar timp de jumătate de secol, descrie epoca stalinismului din punctul de vedere al unor tineri intelectuali care caută să fugă din România. Al doilea, „Cearta sufletului cu trupul”, analizează experiența exilului cu referințe la realitatea occidentală și sensibilitatea religioasă a ortodoxiei.

Chiar dacă a părăsit țara la 55 de ani și a trăit restul vieții în Germania, nostalgia l-a însoțit mereu, iar legătura cu limba română, cu prietenii și mormintele celor dragi l-au făcut să revină mereu în Constanța, orașul copilăriei și tinereții sale, reper inițial al devenirii sale intelectuale.

În 2010, editura Ex Ponto din Constanța i-a publicat într-o colecție de zece volume, opera integrală, conținând volume de ficțiune, amintiri, dar și eseuri de istoria artei: Blocada, vol. 1, Înfăptuiri Pontice, vol. 2, Hotarul de nisip, vol. 3, Trecut și prezent, vol. 4, Cultura română și cultura europeană, vol. 5, Monumente din cetățile de scaun ale Țării Românești, vol. 6, Învățături și mituri în Țara Românească, vol. 7, Țara Românească între Bizanț și Occident, vol. 8, Căutări în orizontul timpului, vol. 9, precum și teza sa de doctorat susținut la Sorbona, Immortalité et décomposion dans l’art du Moyen Âge, vol. 10.
S-a stins la 18 iunie 2019. În toamna aceluiași an, Filiala „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor din România îl comemora pe Pavel Chihaia, într-un eveniment organizat la Biblioteca Județeană „I.N.Roman” Constanța, în prezenta soției și a fiului, sosiți din Germania. Familia dona atunci Bibliotecii bustul scriitorului, realizat de sculptorul Dumitru Demu.

Cu ocazia Centenarului, prof. Vasile Nicoară, directorul Colegiului „Mircea cel Bătrân”, a realizat un videoclip de evocare a omului și scriitorului Pavel Chihaia, pe care vă invităm să-l urmăriți:

Citește și:

#citeșteDobrogea Lansarea numărului dublu al revistei Ex Ponto, eveniment marcat de comemorarea scriitorului Pavel Chihaia, în prezența familiei

Interviu cu prof. dr. Matei Chihaia, despre Pavel Chihaia, scriitorul „îmbibat de peisajul uman, de stepa și de poveștile Dobrogei“