#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (III)

  • Sossia Africana și Mama Romanilor”


Vechi polis grecesc întemeiat de ionienii din Milet în sec.VI î.H (mai întâi un emporion - târg, port de escală și abia apoi oraș), Tomisul s-a aflat multe secole în umbra măreței Histria. Când această cetate a început să decadă, odată cu înnisiparea golfului său maritim, Tomisul a profitat de situație pentru a deveni cea mai puternică așezare a Scythiei Minor. Sub stăpânire romană a devenit prea-strălucită metropolă a Pontului Stâng” și apoi, de la sfârșitul secolului III d.H – începutul sec.IV d.H (epoca împăratului Dioclețian 284-305) a fost capitală a provinciei.



Societatea tomitană a avut întotdeauna filonul ei originar grecesc, cu membri ai vechilor familii întemeietoare, cărora li s-au adăugat de-a lungul timpului alți greci veniți din patria-mamă Elada sau din coloniile elene din Asia Mică. Grecii de la Tomis au coexistat în bună pace cu băștinașii geți, cu tracii și cu toate celelalte neamuri așa-zis barbare, adunate în acest colț al lumi civilizate. Ulterior, odată cu stăpânirea romană, structura Tomisului s-a schimbat și mai mult, el devenind un cosmopolit oraș-port, în care viețuiau supușii, de diverse etnii, ai unui imperiu multinațional. Tomisul a ajuns un oraș al originarilor greci și geți, dar și o așezare a coloniștilor și veteranilor romani veniți aici din diverse colțuri ale lumii, fie că se numeau acestea Germania, Hispania, Nordul Africii (Egipt, în special) sau Asia Mică (Frigia, Bythinia etc).


Modelul familiei romane, mult mai modern decât cel grecesc, a modificat implicit și viața familiilor trăitoare la Tomis și în teritoriul acestuia. Vestigiile arheologice ne oferă, în acest sens, numeroase exemple de femei care în epoca romană ajung să se implice activ în viața publică și religioasă a orașului. Nici acum nu vorbim efectiv de o implicare în magistraturi, ci în special în funcții cu bază religioasă, dar chiar și așa, evoluția nu poate fi tăgăduită. Este un exemplu de progres și de emancipare a femeii din Dobrogea antică, o femeie care dorește să se implice și care poate să aibă realizări foarte importante.
Emanciparea este cel mai ușor de făcut de către femeile din înalta societate, fiice și soții din familii foarte bogate și sus-puse, personaje educate care au, nu doar capacitatea, ci și abilitățile necesare pentru a reuși. Epoca romană mai aduce însă ceva nou, și anume, dă posibilitatea și altor femei de a părăsi arealul casnic și de a deveni vizibile în viața publică a cetății. Așa se face că unele personaje feminine ajung membre ale unor societăți religioase și culturale fără a fi neapărat urmașe ale unor mari familii, iar acest lucru îl vom exemplifica în cele ce urmează.


Într-un material anterior am scris despre celebra Aba a lui Hekataios, de la Histria, un exemplu de emancipare feminină din antichitatea Scythiei Minor. Tomisul își are însă și el propriul exemplu. Vorbim despre Sossia Africana, o persoană care a trăit tot în intervalul secolelor II-III d.H, perioada în care orașul este descris ca marea metropolă a Pontului Vestic.
Sossia Africana a supraviețuit timpului nu printr-o singură dovadă, ci prin două, aspect inedit în cadrul tematicii de noi studiate.


Primul monument este o bază de calcar care mai păstrează și un fragment dintr-o statuie astăzi dispărută. Inscripția de pe soclu ne spune că Sfatul și Poporul Tomisului a ridicat o statuie în cinstea unui anume Quietus, fost veteran roman (“care și-a îndeplinit serviciul militar cu cinste”), și fost agoranom (magistrat ce se ocupa de controlul pieței/agorei și în general, de viața economică a orașului). Bărbatul a fost onorat de către conducerea orașului, dar aflăm din inscripție că statuia sa a fost ridicată de soția sa, Sossia. Arheologul Radu Vulpe considera că soțul Quietus servise într-o unitate cantonată aproape de Tomis și că ar fi rămas aici în zonă, după satisfacerea stagiului militar, căsătorindu-se cu fiica unui bogat tomitan. Numele tatălui Sossiei, C. Iulius Africanus, este o nouă dovadă a Tomisului cosmopolit, fiind clar că locul de origine al acestei familii romane era în regiunea nord-africană a Imperiului Roman.


În cel de al doilea caz, Sossia apare însă nu ca soție dedicantă, ci ca personaj principal. Și aici avem o bază de statuie pusă tot de către “Sfatul și Poporul Tomisului”. Inscripția de pe baza de calcar ne spune, fără echivoc, că aici se afla reprezentarea Sossiei, mare preoteasă a zeiței Cybele: “Noroc bun! Sfatul și poporul metropolei Tomis, pentru Sossia Africana, soția lui Quietus, care a fost preoteasă a Mamei Zeilor și ca o adevărată fiică a lui C. Iulius Africanus, a depășit pe predecesoarele sale întru preoție și a completat podoabele zeiței cu ofrande de aur… în semn de prețuire”.
Este clar că Sossia a avut atuurile necesare pentru a accede în înalta funcție, dar faptele lăudate de către Sfat și Popor ne arată că ea a făcut tot ce îi era posibil pentru a demonstra că își merită recunoașterea publică. De remarcat este faptul că acum aproximativ 1800 de ani, în metropola Tomis, într-un spațiu public, oamenii treceau și admirau statuia unei femei puternice pe nume Sossia Africana!


Al doilea exemplu din acest articol se referă la o femeie care își arogă titlul de “Mater Romanorum”, „Mama Romanilor”. Inscripția în cauză apare pe o stelă de marmură descoperită la Cumpăna dar originară din Tomis (zona Cumpăna se afla oricum în teritoriul administrativ al Tomisului). Monumentul are pe fronton un relief cu Cavalerul Trac, galopând cu lancea în mână (însoțit de un câine), pregătit să atace întruchiparea răului, reprezentată aici de un mistreț. Cu hlamida (manta) în vânt, Eroul Vânător se îndreaptă nu doar spre fiară, ci și spre un arbore (Arborele Vieții) în care se află un șarpe încolăcit (iconografie clasică, des întâlnită).
Inscripția poartă la început următoarele cuvinte: “Eroului și Stăpânului (n.a. Eros et Domnus), a ridicat acest monument, Menia Iuliane, născută în Tiana, mama romanilor scriși mai jos…” (urmează numele a 13 bărbați, membri ai aceleiași asociații și care sunt originari din diverse zone, în general din Asia Mică).
Foarte interesant este că Menia Iuliane este cea care prezidează acest colegiu de adoratori ai Cavalerului și că ea este “mama” acestor orientali romanizați. Aici, cultul Cavalerului poate fi legat și de Cybele, Marea Mamă a Zeilor, pe care romanii au contopit-o pe imaginea zeiței strămoașei Venus Genetrix, adesea și ea denumită “Mater Romanorum”.


Aceste colegii religioase, create pentru venerarea unei anumite divinități, erau implicate puternic în viața publică a comunității. Cu siguranță, Mater Romanorum și colegii săi se ocupau de organizarea de sărbători și evenimente publice, de ceremonii religioase etc, Ca și “președinte” a colegiului, Menia Iuliane putea avea și atribuții de ordin financiar-administrativ.


În comparație cu alte femei prezentate în această serie, foarte probabil, Menia Iuliane nu provenea dintr-o sus-pusă familie (sau nu a găsit de cuviință să menționeze acest lucru?). Numele ei este roman, la rândul ei fiind o orientală romanizată. Poate că era o simplă femeie liberă sau poate chiar o fostă libertă (libert – sclav eliberat care a primit cetățenia romană). Din păcate, nu vom afla niciodată aceste amănunte.
Ea era născută în Tiana/Tyana, oraș antic aflat în Asia Mică, pe teritorul de astăzi al Anatoliei Centrale (regiunea Cappadocia, Turcia, orașul modern Kemerhisar). La o vârstă necunoscută a ajuns la Tomis, în Scythia Minor, pentru a se implicat activ în viața cetății, intrând astfel în istoria acestui ținut....
(Va urma)




Bibliografie
Annamaria-Izabella Pazsint - Between Oikos and Polis: The life of women in Istros, Tomis and Callatis (6th century BC – 4th century AD)
Tsirigoti-Drakotou - Greek honorary decree for Bakchis, daughter of Philites of Kallatis, epimeletria of Agathe Thea, 2006
Stella Skaltsa - To hieraton neon Bakchion, www.ancientassociations.ku.dk
Mihaela Iacob – Moesia Inferior între Orient și Occident
ISM I, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.I (Histria și împrejurimile), culese, traduse și comentate de Dionisie M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1983
ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.II (Tomis și teritoriul său), culese, traduse și comentate de Iorgu Stoian, indici – Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București, 1987
ISM V, Inscripțiile din Scythia Minor, vol.V (Capidava – Troesmis – Noviodunum), adunate, traduse, comentate, indici – Emilia Doruțiu Boilă, Editura Academiei RSR, București, 1980
Nicoleta Mivu - Ritualuri feminine domestice și private în antichitatea greco-romană


Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.

Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (II)


 

Ti-a placut articolul?



Nume:

Email:

Comentariu*:

Din aceiași categorie

#citeșteDobrogea: Vizitele scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea în orașul Constanța. 163 de ani de la naștere

#citeșteDobrogea: Vizitele scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea în orașul Constanța. 163 de ani de la naștere

934
#DobrogeaDigitală: Ioan Nenițescu – „un mare și bun român”

#DobrogeaDigitală: Ioan Nenițescu – „un mare și bun român”

913
#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (IV)

#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (IV)

806
#DobrogeaDigitală: „Dobrogea este istorie și a făcut istorie”

#DobrogeaDigitală: „Dobrogea este istorie și a făcut istorie”

1204
#DobrogeaDigitala: „Pagini luminoase” de bulgari dobrogeni

#DobrogeaDigitala: „Pagini luminoase” de bulgari dobrogeni

1267
#citeșteDobrogea: Dobrogeanul Alexandru Claudian, în panteonul personalităților științei și culturii românești

#citeșteDobrogea: Dobrogeanul Alexandru Claudian, în panteonul personalităților științei și culturii românești

1580
#DobrogeaDigitală: „Pentru Cioran, existenţa era un lung şir de amăgiri”

#DobrogeaDigitală: „Pentru Cioran, existenţa era un lung şir de amăgiri”

1254
#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (III)

#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (III)

1207
#citeșteDobrogea: Asociaţii şi societăţi la Constanţa, în perioada interbelică (I)

#citeșteDobrogea: Asociaţii şi societăţi la Constanţa, în perioada interbelică (I)

857
#DobrogeaDigitală: „Mai înțelegător cu aproapele său”

#DobrogeaDigitală: „Mai înțelegător cu aproapele său”

1950
#Dobrogea Digitală: „Amza Pellea a impus în mitologia filmului românesc eroul”. Astăzi se împlinesc 90 de ani de la nașterea sa

#Dobrogea Digitală: „Amza Pellea a impus în mitologia filmului românesc eroul”. Astăzi se împlinesc 90 de ani de la nașterea sa

1639
#citeșteDobrogea: „Cerul l-am iubit ca un fanatic” – Horia Agarici, eroul poet

#citeșteDobrogea: „Cerul l-am iubit ca un fanatic” – Horia Agarici, eroul poet

1624
#DobrogeaDigitală: „Surghiunul” în Dobrogea și spiritul de frondă al Moisililor

#DobrogeaDigitală: „Surghiunul” în Dobrogea și spiritul de frondă al Moisililor

1523
#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (II)

#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (II)

1459
#citeșteDobrogea:  Trei ani de la dispariția academicianului Șerban Papacostea. A cunoscut condițiile de infern ale lagărului de la Canal

#citeșteDobrogea: Trei ani de la dispariția academicianului Șerban Papacostea. A cunoscut condițiile de infern ale lagărului de la Canal

1581
#citeșteDobrogea: La Mănăstirea Dervent a fost sfințit bustul părintelui Elefterie Mihail (galerie foto)

#citeșteDobrogea: La Mănăstirea Dervent a fost sfințit bustul părintelui Elefterie Mihail (galerie foto)

1747
#DobrogeaDigitală: „O albină într-un pustiu” – Stan Greavu-Dunăre

#DobrogeaDigitală: „O albină într-un pustiu” – Stan Greavu-Dunăre

1270
#DobrogeaDigitală: Universitarii români și „tarele” lor

#DobrogeaDigitală: Universitarii români și „tarele” lor

1284
#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (I)

#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (I)

2311
#citeșteDobrogea: Patriarhul de la Păcuiul lui Soare

#citeșteDobrogea: Patriarhul de la Păcuiul lui Soare

1620