#citeșteDobrogea: Meserii și meseriași în Constanța veacului trecut

 

La începutul veacului al XX-lea a existat un interes pentru activitățile productive, care veneau să completeze importurile de produse realizate în fabrici și ateliere din străinătate, în special din lumea occidentală.

În ceea ce privește mașinile agricole și industriale, mașinile de cusut și ateliere de producere a obiectelor din fier, acestea erau produse și comercializate de Vasile Toma &Comp, Bourne &Comp, Ion Filip, Atanase Tramundana, B. Companietz, Gheorghe Caraciali, Haim Birnfeld, A.V. Boiangioglu, Moise Hasan, Societatea Behles, Frații Michel, Frații Grunberg, Albert Theiler, Hagi Omer Memet, Cosac, Tronimos Carabiber, Frații Cialicoff, I și B. Beiner. 

După cum se poate observa la o primă citire a numelor de industriași se constată o diversitate etnică a acestora, lucru care vine să întărească faprtul că Dobrogea a fost un adevărat "mojar al popoarelor". Această situație se întâlnea și în alte localități urbane ale Dobrogei, precum Cernavodă, Medgidia, Mangalia și Hârșova.

Un rol important în dezvoltarea acestui sector l-a avut Vasile Toma, care a deținut funcția de președinte al Camerei de meserii. Acesta avea origini moldovene fiind născut la Focșani, în 1871, unde a absolvit și cursurile școlii primare.  În perioada 1882-1895 desfășoară  activități comerciale în Brăila, în calitate de funcționar comercial. După această perioadă se stabilește în orașul de la malul mării, unde va deschide un renumit magazin de fierărie. A fost ales în două rânduri membru al camerei de meserii din Constanța, ulterior devenind președinte al acesteia.

Un alt fruntaș al meseriașilor din Constanța a fost Ștefan Mercato, care a deținut și funcția de președinte al Societății meseriașilor și al Societății "Tomis" ce aparținea funcționarilor publici din oraș. Se născuse la Focșani în 1859, într-o familie românească foarte ospitalieră. A urmat cursurile liceului Matei Basarab din localitate, devenind învățător în comunele Ruginești, Orbeni și Zoriștea, până în anul 1880. După această dată va fi numit controlor de băuturi spirtoase, verificator de greutăți și măsuri, șef de birou al Primăriei, contabil și controlor al înscrisurilor comunale.

După anul 1890, funcționează ca verificator de măsuri și greutăți al orașului Constanța, unde a luat act de greutățile cu care se confruntau meseriașii județului Constanța. În acest sens va constitui în 1893,  Societatea de ajutor și binefacere a meseriașilor, numită ulterior "Zoe D. Sturdza".  Această din urmă societate, avea un capital de 20.000 lei, care a permis ajutorarea meseriașilor care se confruntau cu diverse probleme economice și sociale.

O altă figură marcantă a urbei, a fost, datorită poziției pe care o ocupa, Costică Constantinescu, președinte al Clubului meseriașilor. Acesta a reprezentat un adevărat model pentru meseriașii din județul Constanța, implicându-se activ în organizarea expoziției meseriașilor din Constanța, precum și la diferite târguri. 

Acesta colabora cu manufacturieri precum M.M. Frenkian, Tacvor Benlian, Nicola Ganciu, H. Bedresian, Raiciu Radeff, Spiro Limbidis, Enciu Iordanoff, E.D. Emirzian, A. Zambagdjian, Gheorghe Rusu, N. Ionescu &Pandelescu, H. Și M. Frankian, Lascăr Lascaridis, C. Frangopol, Sarkis Cazagian, A. Culehisarianu, M. Bedrosian, Bohos Kircor, O. Benlian, Antim Araholian etc. Mare parte a manufacturierilor constănțeni erau de origine armeană, interesați de procesul de producție și de cel al distribuției produselor pe care le realizau.

Bijutierii și ceasornicarii, erau foarte apeciați în epocă, având  meserii considerate nobile. Printre aceștia se numărau Isac Goldstein, Nisim Navon, A. Sapira, Marian Catroff, N. Mihailov, Solomon Gabai și V.S. Papazian. Concurența dintre aceștia era uneori acerbă pentru a atrage oamenii cei mai influenți din localitate, din județ sau chiar Casa Regală a României.

Croitori de lux, permanent conectați la schimbările trecătoare ale modei erau Stelian Hartenis, cu un atelier aflat pe strada Costache Negri, Panait&Cantias, Vasile Ciacăru, M. Casapian, Sotir Fonndoukas, Hristu Eftimiadi, S. Sarchisian, Ion Hasapidis, Filip Albert, B. Bercovici și Iordan Ibenoff.

Putem conchide că la începutul secolului trecut, Constanța cunoștea o dezvoltare a manufacturilor, a atelierelor în care își făceau ucenicia meșterii de mai târziu, din perioada interbelică. Deschiderea către nou era receptată de familiile bogate, dar și de cele care începuseră să acumuleze venituri, mai cu seamă după 1918.

Surse bibliografice:

***Albumul dobrogean pe anul 1911

Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București

Grigore Dănescu, Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Constanța, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma basilescu, București, 1897

Constanța –mărturii documentare, vol.1, coordonatori: Virgil Coman, Constantin Cheramidoglu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012

 

 

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.

Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.

Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.

Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).

Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).

Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.

Autor al unor studii și cărți de metodică și management.

Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.

Membru al Societății de Științe Istorice din România.

Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.

Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).

Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.

Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).

Premii obținute pentru activitatea publicistică.

Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

 

#citeșteDobrogea: Prospecţiuni geologice la Canalul Dunăre-Marea Neagră

 

Sursa foto: Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București