#citeșteDobrogea: Unele aspecte economice din Constanţa interbelică

În perioada interbelică, Constanţa a fost unul dintre cele mai importante puncte economice, un port prosper, fiind ceea ce era Anvers pentru Occident. La Constanţa erau mari case de comerţ, făcându-se un comerţ înfloritor cu mărfuri din import.


Existau două variante ale comerţului: comerţul în cantităţi mari şi comenţul în detaliu.
Cele mai dezvoltate ramuri ale industriri locale erau: fabricile de ape gazoase, fabricile de ambalaje de lemn sau metalice, fabrici de mobilă, caroserie, ceramică, sticlărie, tricotaje, săpun, ţesături, construcţii metalice, panificaţie, produse alimentare. O fabrică de ape gazoase era la Medgidia în proprietatea familiei Hillerin, iar alta în proprietatea familiei Petricu.
În ceea ce priveşte producţia de mobilă, un rol important revenea fabricii Stanciu Bucioiu şi M. Gârbă. Prima avea 4 salariaţi, iar cea de-a doua avea 14 angajaţi.
În privinţa industriei pielăriei funcţionau trei fabrici: Tăbăcăria românească, Tăbăcăria D. Caloyros şi Talpa. Prima avea 30 de lucrători, cea de-a doua avea 18 muncitori, iar cea de-a treia, era cea mai mare din Dobrogea, bazându-se pe activitatea a 86 de lucrători. Cea din urmă fabrică menţionată era sucursală a fabricii cu sediul central în capitală, producând anual 10.000 kg de talpă, 5000 kg de piele şi 5000 perechi de opinci.
Toate aceste fabrici şi stabilimente productive însumează o forţă motrică de 2800 HP şi un total de 6200 de lucrători. Comerţul bancar însuma 30 de instituţii cu capital privat şi un capital de 45 milioane de lei. În această categorie nu erau luate în calcul băncile populare din judeţ.
Principala instituţie de comerţ din judeţ era Camera de comerţ şi industrie circumscripţia a X-a Constanţa, al cărui preşedinte era George I. Georgescu. Acesta fusese ales în 1920 pentru un mandat de trei ani, obţinând şi al doilea mandat în anul 1923.
Corporaţia bursei de mărfuri se afla sub preşedinţia lui Ilie Mecu, inspector general în cadrul Băncii Naţionale, Preşedinte al Sfatului negustoresc şi preşedinte al Corpului contabililor.

Un rol important în dezvoltarea activităţilor comerciale revenea Sindicatului agricol, aflat sub stricta supraveghere a lui Aurel Butu, ce proteja interesele agricultorilor din judeţul Constanţa.
În perioada 1924-1928 media exporturilor de cereale a fost de 251.724 tone, fiind al doilea articol ca volum exportat, după produsele petroliere. Produsele cerealiere se exportau în perioada septembrie-martie. Cele mai valorificate produse erau: porumb, orz, grâu, mei, ovăz şi floarea - soarelui. Aceste produse proveneau în cea mai mare parte a lor, de pe ogoarele dobrogene, în special constănţene.
În anii crizei de supraproducţie cerealierii români au făcut stocuri de cereale, pentru a le putea vinde la preţuri bune, în ideea de a scoate un profit semnificativ. Ţăranii nu au mai vândut cereale, păstrându-le doar pentru nevoile lor şi ale familiilor lor. Produsele nevalorificate au contribuit la creşterea îngrijorătoare a datoriilor contractate de comercianţii de cereale. Criza a scăzut volumul vânzărilor cu circa 70%. În anumite perioade comercianţii au ridicat preţurile pentru a acoperi lipsa de valută. Produsele dobrogene valorificate şi în perioada crizei au fost pieile animalelor crescute în număr mare în provincie, lâna şi ouăle, exportate în Franţa, Germania şi Bulgaria.

În perioada crizei economice din anii 1929-1933 au fost înregistrate falimente şi în Dobrogea, fiind adresate solicitări pentru scăderea impozitelor Ministerului Finanţelor.
Camerea de comerţ şi industrie a înregistrat deficit de până la 50%, în comparaţie cu perioada anterioară declanşării crizei. Depăşirea situaţiei de criză s-a realizat cu dificultate. În 1934 se înregistrau în continuare deficite în domeniul activităţii comerciale.
În anul 1938 se înregistra înfiinţarea mai multor stabilimente comerciale, care aduceau venituri importante întreprinzătorilor şi statului, prin impozitele percepute. În perioada următoare relaţiile comerciale au fost îndreptate către Germania, mai cu seamă după intrarea în sfera de influenţă a acesteia.
Putem conchide prin a afirma că, comercianţii dobrogeni au avut de câştigat de pe urma acestor contracte comerciale.
 
Bibliografie selectivă
S.J.A.N.C., Fond Primăria Constanța, Dosar 5/1918
S.J.A.N.C., Fond Primăria Constanța, Dosar 27/1919
S.J.A.N.C., Fond Prefectura Judeţului Durostor, dosar 50/1930
 
Th. Ionescu, Constanţa şi Tekirghiolul. Ghid ilustrat. 1924, Institutul grafic "Albania", Constanţa
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
 
 

Geoge I. Georgescu
Preşedintele Camerei de comerţ şi industrie Constanţa
 
 
 

Tulea Weisbuch
 Comerciant de cereale

 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Situația veterinară a comunei urbane Constanța la începutul secolului trecut