#DobrogeaDigitală: „A face o carte e un act de foarte mare răspundere”

• În fiecare an, pe 3 martie, aniversăm Ziua mondială a Scriitorilor

 
Sărbătoarea dedicată celor care ne hrănesc imaginația și au talentul de a construi din cuvinte universuri întregi, a fost introdusă pentru prima dată în 1986 de către English PEN Club (PEN reprezintă acronimul de la poet-eseist-romancier), un club restrâns inițial, care a evoluat însă, de-a lungul anilor, într-o asociaţie mondială a scriitorilor şi jurnaliştilor. Este, practic, cea mai veche organizaţie de apărare a drepturilor omului şi literară din lume.



Clubul Internaţional Pen a fost înfiinţat la Londra în 1921, pentru a promova prietenia şi sprijinul intelectual printre scriitorii de pe mapamond. Chiar dacă acronimul asociaţiei face referire la poeţi, eseişti şi romancieri, sunt incluşi scriitori ai tuturor formelor literare, jurnalişti şi istorici.

Ideea realizării acestei organizaţii aparţine scriitoarei britanice Catherine Amy Dawson Scott şi a primului preşedinte al acesteia John Galsworthy.

Potrivit www.penromania.ro, au fost înfiinţate centre PEN în ţări de pe tot mapamondul, care au aderat atât organizatoric, cât si individual, prin numele unor mari autori ai epocii precum: H.G. Wells, Thomas Hardy, W.B. Yeats, Arthur Schnitzler, Gerhardt Hauptmann, Maurice Maetherlink, Knut Hamsun, Romain Rolland, Anatole France, Benedetto Croce, Dîmitri Merejkovsky, Selma Lagerlöf, Thomas Mann, Vicente Blasco Ibanez, Rabindranath Tagore, Robert Frost.

În România, PEN Clubul autohton a fost creat în 1923 şi i-a avut printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu. Dintre membrii clubului au făcut parte de-a lungul timpului, printre alţii, scriitori precum Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mhail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu.
Centrul PEN Român a fost reînfiinţat în şedinţa din 11 septembrie 1990, prilej cu care o serie de scriitori români reprezentativi, înscrişi pe baza unei declaraţii, se declarau de acord cu Carta PEN, aşa cum fusese ea formulată la înfiinţare în 1921, iar poeta Ana Blandiana devenea liderul clubului din România și încerca să refacă legatura cu marii scriitori aflați în exil.
În prezent, organizaţia Pen Club International are centre în peste 145 de ţări şi este cea mai veche entitate care luptă pentru supravieţuirea literaturii, ameninţată tot mai mult de televiziune şi de subcultură, dar şi pentru libertatea de expresie și pentru drepturile profesionale ale scriitorilor.
 
Iată cum vedea Pericle Martinescu, în secolul trecut, condiția creatorului, importanța și responsabilitatea față de creația sa, într-un dialog pe care l-a imaginat cu alter-egoul său, în fermecătorul volum intitulat „Visul cavalerului“ :
 

„Pofta de scris nu mi-a lipsit niciodată; ba în cursul vieţii am mâzgălit şi eu multe pagini. Pot spune chiar că am cunoscut îndeajuns starea de beatitudine pe care o procură o pagină realizată, ca şi disperarea ce urmează după o zi de lucru neizbutit. Ceea ce-mi lipsea însă erau condiţiile obiective care să mă stimuleze, iar ceea ce-mi prisosea erau împrejurările care, după cum am arătat, nu se arătau nici ele prielnice unei adevărate activităţi literare. Şi mai era ceva. Erau acele glasuri ascunse din conştiinţa noastră, care şoptesc ca nişte umbre ridica te din străfunduri de vieţi anonime: «Am aşteptat generaţii nenumărate, în neştiinţă şi beznă, să vii tu şi să spui ceea ce noi n-am putut spune. Eşti primul nostru mesager. Cumpăneşte bine ce scrii şi cum scrii!» Că aş fi putut să fiu eu acela, sau altul, n-are importanţă. Fapt este că aceste glasuri ancestrale există, deşi ele nu sunt auzite de toată lumea. Datorită lor, de fiecare dată când mă aşezam la masa de lucru, se întâmpla să am senzaţia că cineva se ridica din bezna veacurilor şi se uita peste umărul meu ca să vadă ce am de gând să aştern pe hârtie.

 

    DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF  

A face o carte e o trudă nu numai grea, dar şi un act de foarte mare răspundere. Deşi în tinereţe n-am prea ţinut seama de aceste «cenzuri transcendente» (căci tinereţea e totdeauna explozivă şi nerăbdătoare), mai târziu ele mi s-au impus cu o autoritate de nezdruncinat, în dauna unor realizări ce-ar fi trebuit să fie, ca volum cel puţin, mai consistente decât ceea ce sunt. Dar multele lacune înregistrate în această direcţie au totuşi o compensare, ce poate fi şi o consolare: anume, că n-am străbătut în zadar lungul drum al vieţii şi că am vibrat cu putere la toate bucuriile şi durerile lumii, luând cunoştinţă atât de frumuseţile, cât şi de ticăloşiilor ei îngrozitoare.

Alter-Ego: Asemenea compensare nu poate fi şi o consolare. Cel mult o justificare a pasivităţii.
Ego: Dar cum puteam eu să activez, să scriu, să fac literatură, când în jurul meu se petreceau întâmplări de o barbarie necalificabilă în interiorul celei mail lăudate civilizaţii din istoria lumii?
Alter-Ego: Datoria artistului, a creatorului, este să se ridice deasupra «vălmăşagului». Cine se lasă în voia evenimentului, va fi strivit de eveniment. Salvarea este să priveşti lumea în toată realitatea ei brutală şi să decantezi în operă de artă ceea ce ai în faţa ochilor.
Ego: Să «decantezi» ... Adică să «înfrumuseţezi», - ceea ce înseamnă să falsifici lucrurile. Sunt sătul de asemenea sfaturi! Eu aş cere scriitorului, artistului în genere, să spună Adevărul, (am mai amintit asta), înainte de a face o operă «frumoasă». Ba, în secolul nostru, când a fost abordată o estetică a urâtului, cred că este necesară îniante de toate o etică a Adevărului. Asta cu atât mai mult cu cât ne aflăm într-un veac când spectacolul la care asistăm se înfăţişează ca o revărsare de 'Humanism şi Teroare', cum suna titlul de pe o carte a unuia dintre filosofii şi exegeţii timpurilor noastre. (Merleau - Ponty)”

#citește mai departe în „Visul Cavalerului”
 #„Visul Cavalerului”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri  și de azi“ .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: Crai de curte nouă – viața de „belfer” a unui bibliotecar interbelic

Interviu online Scriitorul Ovidiu Dunăreanu - „Mi-am reevaluat riguros întreaga trecere prin lume...”