#DobrogeaDigitală: Costică Buștiuc – un reper al dedicației și profesionalismului

 „Personalități marcante ale Medgidiei” este volumul profesorului Adrian Ilie care, printre figurile proeminente ale orașului de pe valea Carasu, îl prinde într-un portret cuprinzător și pe profesorul, scriitorul și teologul Costică Buștiuc.

Supranumit de către discipolul său, prof.dr.Constantin Miu, „Patriarhul Limbii şi Literaturii Române în judeţul Constanţa”, dascălul care s-a aflat, timp de peste cinci decenii, în slujba elevilor săi, a știut să se aplece cu pasiune și dedicație peste mințile în formare, să le cultive dragostea pentru carte, curiozitatea, sensibilitatea și înțelepciunea.
I-a plăcut, de asemenea, să scrie și a publicat volume de religie, dar și studii despre marii scriitori ai românilor.
 
Iată cum îl descrie Adrian Ilie, în volumul său, „Personalități marcante ale Medgidiei”.
„S-a născut într-o familie de ţărani din comuna Viişoara, judeţul Constanţa, la 13 martie 1919.



Urmează cursurile şcolii primare din comuna natală, iar mai apoi pe cele ale Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi (1938) şi ale Liceului Teoretic „Gheorghe Şincai” din Bucureşti (1940). În 1946 a devenit absolvent al Facultăţii de Teologie ortodoxă, Drept şi Filologie din Bucureşti, secţia Limba şi Literatura Română. Va lucra în învăţământ, predând Limba Română, Limba Latină şi Religia (după anul 1990).

În perioada 1948-1952 a predat la Cobadin, în perioada 1952-1962, a predat la Cerchezu, în perioada 1962-1972, a predat la Negru Vodă, iar după 1972, va preda la Medgidia. Şi-a desfăşurat activitatea didactică până în anul 1999, fiind timp de 53 de ani în slujba educaţiei şi a tinerilor. A fost recompensat pentru activitatea deosebită pe care a desfaşurat-o cu Ordinul Muncii, clasa a IlI-a în anul 1967, iar în 1998, primeşte Diploma de merit, din partea Ministerului Educaţiei Naţionale.

A fost membru al Consiliului Naţional Bisericesc Ortodox, în perioada 1982-1990. A fost căsătorit cu Victoria şi avut doi copii, Valeria şi Adrian. Profesor de Limba şi Literatura Română, în cadrul Liceului Industrial nr. 1 din Medgidia, în cadrul Liceului Industrial nr.3 din Medgidia ( iar mai apoi în cadrul Liceul Teoretic „ Nicolae Bălcescu” Medgidia), s-a dovedit a fi un pasionat al condeiului. Având o pregătire temeinică, a obţinut licenţe în litere, teologie şi drept, fiind unul din puţinii intelectuali ai oraşului care se puteau mândri cu acest lucru. Mărturie a acestei pregătiri stau scrierile sale.

A abordat tematici interdisciplinare în lucrări precum: Demonologia - premisă a mântuirii, apărută la Editura Metafora, Constanţa, 1999, Religie şi ştiinţă. Editura Metafora, Constanţa, 2000, Nichita Stănescu - poet al logosului şi al Divinităţii, Editura Metafora, Constanţa, 2001 şi Mihai Eminescu în universalitate, apărută la Editura Ex Ponto, Constanţa, 2002.

A publicat şi nenumărate studii printre care Sensul sacru al începutului, în revista Studii Teologice, nr. 1/1990163. Era un bun orator, iar la sfârşitul prelegerilor sale, oferea şi câte o pildă, asemenea pildelor oferite de preoţi, enoriaşilor, la sfârşitul slujbei credincioase. Era un om dedicat profesiei, era un perfecţionist, încercând să motiveze elevii şi să îi determine să gândească, să se întrebe, să discute şi să interacţioneze. A publicat în revistele „Dynamis”, „Biserica Ortodoxă”, „Învierea”. „Solia”, „Metamorfoze” diverse eseuri pe teme religioase, filosofice şi literare, precum şi în cadrul revistei  „Permanenţe".

A purtat o corespondenţă activă cu personalităţi ale culturii româneşti precum filologul Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi teologul Antonie Plămădeală. Bunele relaţii cu înalţii prelaţi ortodocşi l-au recomandat pentru poziţia de delegat în Consiliului Naţional Bisericesc Ortodox.
În anul 2000, cu prilejul lansării volumului „Religie şi ştiinţă" spunea că în această carte „Filosofia şi Ştiinţa se întâlnesc cu Religia pe acelaşi drum care duce la desăvârşirea fiinţei umane, la realizarea destinului nostru creatural sub semnul Crucii lui Hristos”.

A acordat permanent atenţie tinerilor dascăli, pe care i-a consiliat în carieră, aceştia fiindu-i recunoscători pentru sfaturile primite.
Ca o recunoaştere a seriozităţii de care a dat dovadă la catedră şi a preocupărilor sale intelectuale, a fost declarat de municipalitate cetăţean de onoare al oraşului Medgidia, la data de 26 octombrie 2005. A murit în septembrie 2008.”
 
 
Sursa foto: Biblioteca municipală Medgidia

Citește și:#citeșteDobrogea: Activitatea profesorului Sadîc Duagi în cadrul Seminarului Musulman din Medgidia