#DobrogeaDigitală: „Elita marinei regale române în rezistența anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Cazul comandorului Pârâianu Nicolae

 
 

• Marian Moșneagu (n. 29 iunie 1961, Boroaia, Suceava, România) este un istoric român, specializat în istorie navală. A desfășurat și desfășoară o activitate publicistică intensă, focusat în general pe teme ale istoriei contemporane, cu precădere pe cele care privesc marina română.

 
Volumul de faţă este dedicat amiralilor şi ofiţerilor de marină români angrenaţi în rezistenţa anticomunistă şi se constituie într-o încercare de rememorare a represaliilor şi a umilinţelor la care au fost supuşi, ei şi familiile lor, în timpul anchetelor şi a detenţiei, precum şi a tributului plătit pentru îndârjirea şi tenacitatea cu care s-au opus regimului totalitar instaurat în România după 1947.
 


Lucrarea pune în balanţă, cu argumentele veridice ale informaţiei arhivistice, strategia de impunere samavolnică a noii ideologii a dictaturii proletariatului cu abordarea brutală şi demoralizatoare a acţiunii de restructurare a organismului militar românesc, într-o perioadă de tranziţie de la instituţia tradiţională la armata populară, tranziţie dirijată şi controlată de consilerii sovietici şi ulterior de Partidul Comunist Român, prin Direcţia Superioară Politică a Armatei (D.S.P.A.) şi locţiitorii politici ai comandanţilor de la toate eşaloanele. În marea lor majoritate, mărturiile documentare provin din Arhivele C.N.S.A.S., fondul „P” („Penal”), excepţie făcând cele din Arhiva S.R.I., respectiv din Arhivele Militare Române.ă“, de Marian Moșneagu.
 
Cazul comandorului Pârâianu Nicolae

Comandorul Pârâianu Nicolae a fost audiat împreună cu alte 5 persoane pentru crima de uneltire contra ordinii sociale p.p. de art. 209 pct. lC.P.;

„S-a întrunit în şedinţă publică, cu respectarea dispoziţiunilor legale, în scopul de a pronunţa hotărârea în cauza privitoare pe civ. Pârâianu Nicolae, născut la 08 ianuarie 1904, în Târgu Jiu, regiunea Craiova, fiul natural al Măriei, profesor universitar, căsătorit, având trei copii, avere personală nu are, stagiul militar satisfăcut ctg. 1926, condamnat declară că nu a mai fost, studii doctoratul în inginerie navală şi mecanică, originea socială muncitorească, cu ultimul domiciliu in Bucureşti, str. Vlădescu nr. 9, raionul I.V. Stalin, aparţine de C.M. al raionului I.V. Stalin, în prezent arestat la U.M. 0123/E Bucureşti.

Procurorul militar a cerut condamnarea primilor şase inculpaţi pentru crima de uneltire contra ordinii sociale p.p. de art. 209 pct. 1 C.P. cu confiscarea totală a averii personale dar pentru ultimul inculpat a cerut condamnarea lui pentru delictul de uneltire contra.

Apărarea pentru inculpatul Pârâianu Nicolae, cerând în principal achitarea de orice penalitate, iar în subsidiar dacă se contată că a comis vreo faptă, să fie pedepsit cu o pedeapsă corespunzătoare.“

Având dreptul la ultimul cuvânt,  Pârâianu Nicolae a cerut o soluţie Justă. În urma deliberării tribunalului s-a ajuns la următoarea concluzie:

„Elementele din cauza de faţă, unii dintre ei foşti legionari, şi anume: Tache Gheorghe, Sârbulescu Gheorghe şi Medianu Ion, alţii ca Bazavan Gheorghe şi Pârâianu Nicolae, foşti simpatizanţi legionari, şi-au reluat activitatea subversivă pe linie legionară, care s-a materializat în organizarea ajutorului legionar, desfăşurarea unei intense activităţi de agitaţie contrarevoluţionară și stabilirea unor legături cu alţi legionari, în scopul desfăşurării unei activităţi contrarevoluţionare cu caracter legionar.
O altă parte dintre inculpaţi şi anume Pop Eugen şi Antonescu Nicolae, deşi nu au fost legionari, totuşi au întreprins acţiuni în favoarea comandantului legionar Ibrăileanu Aurel, pe care l-au sprijinit din punct de vedere material, în scopul de a-i menţine moralul legionar pentru ca acesta să-şi poată continua activitatea subversivă pe linie legionară. “
 
Activitatea infracţională a fiecărui inculpatului Pârâianu Nicolae s-a materializat după cum urmează:
 
„Pârâianu Nicolae, înainte de 23 august 1944, făcând parte din Marina Militară şi fiind în oraşul Galaţi, a avut legături apropiate cu legionarii Vasilache Solon şi Ibrăileanu Aurel, conducători ai organizaţiei legionare din acel oraş.

În perioada guvernării legionare din 1940-1941, lucrând la Şantierele Navale Galaţi şi fiind simpatizant al organizaţiei legionare, a fost numit de conducerea legionară a şantierelor în forul superior legionar al acestor şantiere ce judeca cazurile de desfacerea contractelor de muncă a persoanelor considerate indezirabile pentru organizaţia legionară.

De menţionat este că după rebeliunea legionară din anul 1941 a fost scos din cadrele Marinei Militare pentru faptul că a deţinut la domiciliul său unele materiale cu conţinut legionar.

Ulterior fiind reprimit în Marina Militară, prin intervenţii a activat până în anul 1945, când a ieşit în rezervă.

După 23 august 1944 a continuat să întreţină legături cu Vasile Solon, iar începând din anul 1956 reluându-şi legăturile atât cu Ibrăileanu Aurel cât şi cu Vasilache Solon, întrucât aceştia abia se eliberaseră din închisoare, a luat cunoştinţă despre faptul că ambii au fost arestaţi şi condamnaţi pentru activitatea lor legionară din trecut, precum şi despre locurile de deţinere pe unde au fost.

Primul cu care a luat legătura a fost Vasilache Solon, după care s-a întâlnit şi cu Ibrăileanu Aurel, pe care l-a ajutat din punct de vedere material cu diverse sume de bani.

În primăvara anului 1957, inculpatul a organizat o întâlnire la domiciliul său între legionarii Vasilache Solon şi Ibrăileanu Aurel, primul solicitând aceasta, cu care ocazie s-au purtat discuţii cu caracter legionar.

Ca o dovadă că legăturile inculpatului Pârâianu Nicolae cu legionarul Vasilache Solon sunt vechi, este faptul că înainte de 1940, Solon Vasilache i-a datlui Pârâianu Nicolae cartea intitulată „Puncte cardinale în haos“ de Nichifor Crainic, care are un conţinut contrarevoluţionar, fiind găsită la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei efectuate.

Situându-se pe aceeaşi poziţie duşmănoasă regimului din R.P.R., inculpatul, în activitatea lui didactică de la Institutul Tehnic din Galaţi, a avut manifestări ostile orânduirii democrat-populare din ţara noastră.“
 
 
Sursa foto: Elita Marinei Regale Române în Rezistența Anticomunistă“, de Marian Moșneagu
 
Dacă, în urmă cu 123 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Elita marinei regale române în rezistența anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Cazul Viceamiralului Păiş Nicolae

#DobrogeaDigitală: „Elita marinei regale române în rezistența anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Cazul viceamiralului Koslinski Gheorghe

#DobrogeaDigitală: „Elita marinei regale române în rezistența anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Cazul viceamiralului Fundăţeanu Preda

#DobrogeaDigitală: „Elita marinei regale române în rezistența anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Cazul comandorului Copaciu Constantin