26 Aug, 2021 00:00
2669
„În intimitatea fenomenului maritim naţional şi prin prisma mass-mediei specifice, Presa marinei române face o amplă incursiune în spaţiul consacrat pornind de la politica navală, învăţământul de marină, construcţiile navale, sporturile nautice, evenimente şi sărbători marinăreşti până la istoria navală, biografiile unor nave şi destinul unor personalităţi ale Marinei Române şi nu numai.“, scrie Conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan.
„(sic!) ANUARUL DUNĂRII de Alexandru Vasilescu, căpitanul portului Brăila, Regia Monitorul Oficial Imprimeria Naţională Bucureşti, 1930, format: 14x19,5 cm, 426 pagini, „un indicator care să le dea posibilitatea autorităţilor maritime cât mai ales celor interesaţi în traficul dunărean să obţină date cât mai exacte asupra situaţiunii vaselor, ca şi informaţiuni în legătură cu navigaţiunea dunăreană”.
B.A.R. posedă 1 vol./1930.
În prefaţă, autorul menţionează: „Războiul mondial aducând mari schimbări în compunerea flotei comerciale a Dunării, atât autorităţile maritime, cât mai ales cei interesaţi în traficul dunărean au simţit lipsa unui indicator care să Ie dea posibilitatea să obţină date cât mai exacte asupra situaţiunii vaselor, ca şi informaţiuni în legătură cu navigaţiunea dunăreană. Lucrarea de faţă, rezultatul a îndelungate şi răbdătoare cercetări, umple un gol. «Anuarul Dunării» are două părţi distincte: prima parte conţine tablouri ale tuturor vaselor comerciale sub pavilion român şi străin, care navigă în Dunăre şi afluenţii săi, proprietate de stat şi armatorilor particulari; partea a doua tratează despre diferite chestiuni şi date, care înlesnesc cunoaşterea caracteristicilor navigaţiunii dunărene şi pot servi în tranzacţiunile comerciale.
N-avem pretenţiunea de a crede că lucrarea de faţă este prea exactă şi completă; oricine o va parcurge îşi va da uşor seamă că prin natura şi amploarea ei, o atare lucrare e posibilă de erori şi omisiuni. Vom fi recunoscători acelora care vor binevoi să ne semnaleze observaţiunile lor, de care vom ţine seamă la corecturile ce vom trimite ulterior odată cu modificările survenite în situaţiunea vaselor, fiecărui posesor al Anuarului.“
„(sic!) ALMANAHUL MĂRII, editat în anul 1989 de revista „Tomis“ Constanţa. Tipărit de întreprinderea poligrafică Galaţi; format: 16,5x27 cm, 304 pagini. Redactor-şef Constantin Novac; colectivul redacţional: Nicolae Motoc, Nicolae Fătu, Carmen Tudora Chehiaian, Vladimir Bălănică, Costin Antonescu, Horia Grideanu, redactor responsabil Costin Antonescu. Rubrici: Ţărm românesc pentru mileniul trei. Mare Nostrum, Filmul istoriei. De la cetăţi la nave. Centenar Eminescu. Marea şi artele. Spaţii ale exoticului. Biblioteca Acvapolis, Enciclopedia mării, „Orele astrale” ale vacanţei. Semnatarii articolelor: Marian Moise, Sorin Roşea, Constantin Cioroiu, Stanciu Barbălată, Dan Stăiculescu, George Constantinescu, Radu Theodoru, Virgiliu Moroianu, Dumitru Bakos, Costin Antonescu, Lucian Leon, Vladimir Novac, Adrian Rădulescu, Picret Abdula, Constantin Chera, Virgil Lungu, loan Damaschin. Paul Păltănea, Georgeta Borandă, Jianu Moldovan, Emilian Andrei, Geo Vasile, Nistor Bardu, Arthur Porumboiu, Liliana Lazia, Dan Hristu, Gheorghe Tomozei, loan Grigorescu, Radu Budeanu, Perilce Marinescu, Vladimir Bălănică, Dan Silviu Boerescu, Vasile Oroian, Ovidiu Dunăreanu, George Tichescu, Elena Şerbănescu, Dorel Dorian, Cristina Crăciunoiu, Florian Vasiliu, Dan C. Scarlat, Constantin Ismăileanu, Ion Binder, Adriana Gheorghiu, Doru Davidovici, Gelu Culicea, Haralambie Beizadea, Ananie Gagniuc, Tiberiu Petrilla ş.a. Desene de Marieta Besu, Constantin Papadopol, Leonte Năstase, Traian Marinescu, Vladimir Hagiu, Florian Crihană, Tică Remi, Victor Clodius şi Vasile Nicolau.“
„Dar ce este presa marinărească? Cum poate fi ea clasificată astăzi? Ce definiţii dau specialiştii din domeniu? Greu de răspuns imediat. La o primă vedere, publicaţiile pot fi împărţite în trei categorii: de informare şi cultură marinărească, profesionale şi ştiinţifice şi şcolare. Şi totuşi presa marinărească nu este politică deşi face politica maritimă a unei ţări, nu e sportivă, dar îndeamnă la practicarea sporturile legate de apă, nu este presă de divertisment, dar are multe subiecte pentru timp liber, nu este a unor organizaţii, instituţii, deşi artizanii ei sunt membrii venerabilei Ligi Navale Române, elita cadrelor militare etc. Nu este numai presă culturală şi enciclopedică, de tip magazin. Nu este regională, ci naţională şi europeană, căci introduce problemele maritime româneşti pe agenda Marilor Puteri.“.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: