#DobrogeaDigitală: Prin pustietățile Dobrogei – „La orizont cerul se'nbină cu pământul, strivindu-ne sub o tăcere de plumb“

• „Cutreerând Dobrogea Meridională“ de dr. RI Călinescu are 93 de pagini în care sunt relatate detalii despre istoria Dobrogei, prezentând o serie de peisaje dobrogene. 

Cartea „Cutreerând Dobrogea Meridională“ de dr. RI Călinescu este o proiecție asupra Dobrogei, realizată din 10 reportaje din diferite locuri din regiune. Autorul a reușit să culeagă informații prețioase, mai puțin știute de public, și să le așeze în aceste texte. Inițial au fost publicate în ziarul „Dimineața“, mai apoi editura „Adeverul SA“ înglobându-le într-o singură carte.
 
Capitolul patru ne prezintă „pustietățile Dobrogii“. Aflăm detalii interesante și captivante despre Șabla (acum un oraș din județul Dobrici, Bulgaria), dar și despre alte meleaguri precum Stânca (acum sub numele de Kamen Breag, județul Dobrici, Bulgaria) și Surtuchioi (azi dispărută, județul Dobrici, Bulgaria).
 
„Sabla e o comună fruntaşe a jud. Caliacra. Aici poposim, cinăm şi dormim pentru a ne scula dis de dimineaţă, cu intenţia de a face pe jos restul drumului. Căci acest colţ de pământ românesc merită toată oboseala, fiind unul dintre cele mai interesante din ţara noastră. Intr'adevăr, coasta sa este cea mai variată şi mai plină de aspect pitoreşti de pe tot litoralul nostru, dela Bugaz la Ecrene.  De aceea, persoana care călătoreşte pe aici numai în automobil şi deci numai pe podişul uscat şi monoton, nu vede nimic. “
 
Urmează o prezentare cu lux de amănunte care cu siguranță captivează lectorul, hipnotizându-l și parcă transportându-l în peisajul descris de autor. Este incredil cum, prin descrierea detaliată, ne putem creiona o imagine a locului descris de autor.
 
„Părăsim Sabla în zori de zi. Ceaţa uşoară a dimineţii începe să se retragă, lăsând în' urmă aninate de firele de iarbă, mărgăritare, de rouă.
 
Auzim cum ne ţiuesc urechile şi cum ne bate inima. La orizont cerul se'nbină cu pământul, strivindu-ne sub o tăcere de plumb. În stânga simţim apropierea mării printr'o boare rece, plăcută, ce adie din când în când. Din loc în loc pământul e pleşuvit, crăpat, pe-alocurea pietros, lipsit cu totul de sol. Căci pământul arabil a fost suflat de vântul dinspre mare, ce bate groasnic în anotimpul rece. Aici vegetaţia e şi mai rară, şi mai saracăcioasă.  Numai ici-colo se distinge pămătuful roz al câte unei modeste centauree. Vre-o volbură, lipită de sol, ca să nu fie smulsă de vânt, îşi îndreaptă spre cer capetele albe ale petalelor unite. Ici-colo mai distingem câte o inariţă, cu florile ca de gura-leului, dar de culoare galbenă, câte o tufă de guşa-porumbelului, de silnic, sunătoare, pelin sau vre-un fir răsleţ de usturoi sălbatic.
 
În spre Stânca şi mai departe, spre Surtuchioi, încep să apară la suprafaţa solului uscat, tufele dese şi ceva mai înalte aIe păiurului, plantă mediteraneeană cu ghimpi ascuţiţi şi puternic încovoiaţi, din ramurile căreia naturaliştii cred că s'a făcut coroana ce a încins fruntea Mântuitoruţui, înainte de a fi răstignit pe cruce. Printre aceste tufe ce ne amintesc de scrubul pustiului australian, se strecoară şopârle agere, se târăsc şerpi mari, gălbui şi se poticnesc broaşte ţestoase de uscat, care mestecă între fălcile cornoase, puţinele frunze verzi, rămase ca prin minune încă nepârlite de arşiţa soarelui tropical al verii Cadrilaterului.“ (sic!)
 
Sursă foto și de documentare: „Cutreerând Dobrogea Meridională“ de dr. RI Călinescu
 
Citește și:
 
Prin peșterile troglodiților – „Toate zac într'o linişte profundă, mormântală, misterioasă, rece, care ne'nfioară“