11 Dec, 2019 00:00
1660
Gabriela TITZ
În volumul
„Visul cavalerului“, suntem martorii unui dialog
între autor şi alter-egoul său, prilej cu care Pericle Martinescu face o amplă introspecţie a întregii sale existenţe, marcate de un crez ce l-a însoţit permanent: credinţa în Libertate, Adevăr şi Dreptate.
Spirit erudit, cu o operă vastă şi acoperind mai multe genuri literare, autorul a excelat mai cu seamă în memorialistică, fiind un om pasionat de cunoaşterea de sine, cu o viaţă interioară tumultoasă, dar – aşa cum mărturiseşte – „cu manifestări exterioare lipsite de spectaculozitate.”
Spectator fascinat al propriei deveniri, dar şi al istoriei, Pericle Martinescu şi-a asumat rolul de observator lucid, atent să surprindă, într-o convorbire fructuoasă şi revelatoare, „mărturisiri semnificative despre veacul în care ne aflăm şi despre un om a cărui viaţă şi credinţe au fost marcate de capriciile acestui veac”.
Trecând prin copilărie şi evocarea legăturii sale cu pământul dobrogean, autorul rememorează anii de liceu, atmosfera culturală şi literară a Constanţei interbelice, parcursul profesional, lecturile care i-au marcat parcursul intelectual, pasiunea pentru film, călătoriile în lume, considerate o formă de evadare din livresc şi din imobilismul de la masa de scris, complexele de inferioritate care l-au urmărit toată viaţa, din cauza staturii prea puţin impunătoare, scriitorul fiind „cu un cap mai scund decât alţii”.
Totuşi, dacă natura nu l-a înzestrat fizic, el mărturiseşte că nu a înşelat-o, i-a oferit tot ce i-a cerut, fără să pretindă compensaţii sau recompense. Aventurile şi excesele, trupeşti şi sufleteşti „ce mă puteau duce la pieire”, i-au adus în cele din urmă înţelepciune, ţinându-l departe de infatuarea, snobismul, pedanteria, falsele aere de superioritate.
Modestia pare a fi, într-adevăr, una dintre valorile ce reies din introspecţiile autorului care, în ciuda temperamentului uneori inflamabil, a fost întreaga viaţă caracterizat de discreţie şi corectitudine faţă de sine şi de lumea în care a trăit: „o cârtiţă incandescentă”, aşa cum spune Panait Istrati, scriitorul atât de drag autorului.
În acelaşi spirit cu jurnalele sale intime, dialogul între ego-ul şi alter-ego-ul autorului impresionează prin autenticitate, prin modul în care omul şi scriitorul Pericle Martinescu şi-a gestionat decepţiile sau împlinirile, într-o epocă tumultoasă, plină de provocări ale istoriei.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: