„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: Cu amărăciune, despre „plămânii bolnavi ai viitoarei metropole a românismului dobrogean”.

În volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, istoricul Stoica Lascu a adunat câteva sute de mărturii din presă care ilustrează devenirea modernă a judeţelor româneşti dintre Dunăre şi Mare.

Printre materialele selectate de autor sunt atât comentarii jurnalistice, cât și articole cu caracter programatic, reportaje ale unor vizite oficiale, rezoluţii, comunicate, procese-verbale, dări de seamă, luări de atitudine ale unor lideri de opinie din Constanţa şi Tulcea, analize ale situaţiei politice locale, repere ale vieţii culturale şi economice.
Locul şi rolul Dobrogei în ansamblul dezvoltării României moderne sunt evidenţiate în directă relaţie cu necesitatea istorică a evoluţiei unitare a Statului Român, a avantajului existenţei unei deschideri maritime către lume.





Din articolul scris de P. Grigorescu în ziarul „Constanţa”, V, nr. 230, din 23 noiembrie 1897, putem reconstitui imaginea orașului de la malul mării, la un deceniu de la revenirea Dobrogei sub administrație românească. Nota de revoltă și amărăciune a autorului vizează două „cestiuni grele” cu care se confrunta Constanța sfârșitului de secol XIX: românizarea și dezvoltarea administrativă a orașului.
 

 „Sunt două cestiuni grele şi de o importanţă colosală în Constanţa, pe care primarii de până acum le-au tărăgănit mereu, din temere sau interes, - n'ar trebui să ne mai importe.
Aceste două chestiuni sunt: românizarea oraşului şi, mărirea, desvoltarea lui teritorială.
Am scris aşa de mult în cestiunea cuartierului nou, românesc, şi fără nici un efect până acum, că mai ne vine să-i punem cruce. Am stăruit atâta asupra acestor cestiuni, până ce consiliul comunal a luat decisiuni favorabile în ambele privinţe, dar atâta tot până acum.
În adevăr, prin Septembrie 1894 s'a decis, de unanimitatea consiliului, formarea unui cuartier, la marginile oraşului, unde să se dea Românilor locuri de case, cu preţuri fixe, relativ mai eftine şi plătibile în rate anuale, chiar trimestriale, şi cu termen de 3 ani pentru clădire. - Într'altă şedinţă s'a admis propunerea de a se intenta proces în revendicare Dir. C. F. pentru locurile comunale ce în mod abuziv deţine, spre atâta pagubă a oraşului. Ce puteam noi mai mult? Nimic nu s'a făcut însă până la actualul primar, care stărue acum la Bucuresci pentru resolvarea ambelor cestiuni.
Oraşul e strâns din ce în ce mai mult cu o cingătoare ca de fer, pe de tote părţile: de armată, cu neisprăvitele ei şanţuri şi garduri de gunoae, şi de Dir. C. Ferate, cu vastele ei meidanuri, deposite de tot felul de imundităţi, în chiar inima oraşului. Nimenea din ceI de la centru nu ne aude, nimenea nu vede nimic din oraşul de rapoarte ce au fost supuse; şi fără ordine de sus nimic nu se poate face; anomalia durează până vor trece tote prescripţiile legale.
De 20 de ani, nu sunt 10 proprietăţi româneşti în oraşul Constanţa.
Ţiganilor nomazi turci li s'a delimitat un cuartier, unde şi-au construit bordee; sacagii şi hamalii, armeni şi curzi, au asemenea cuartierul lor, numai pentru muncitorii români nu se găsesce nici o bucăţică de loc în reionul celor 1000 hectare dăruite Constanţei, şi "Lumea Nouă", şi d-l Nădejde, fac socialism bulgăresc în Tulcea!
 

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Bieţii funcţionari mărunţi şi muncitorii români sunt siliţi a cumpăra locuri de case pe moşii particulare, la distanţe de mai multe chilometri de periferia oraşului, de şcoală şi de p'ort, pe merelele satelor Anadolkioi şi Lazmahalea, unde se vor forma nouI foburg, spre gloria guvernului naţional şi liberal al ţărei româneşti.
N'a fost şi nu e ministru, n'a fost un om politic - de altminterea, cine nu e om politic în ţara noastră? - prin Constanţa, căruia să nu-i apese pe inimă starea deplorabilă a lucrurilor din aceste puncte de vedere, şi cu toate aceste, nimenea din guvernul ţărei, n'a sacrificat un ceas pentru esaminarea plămânilor bolnavi ai viitoarei metropole a românismului dobrogean.
Dacă scoatem din socoteală lucrarea Podului Dunărei şi a Portului Constanţa operă esclusivă a Majestăţei Sale bunului şi adânc prevăzătorului nostru Rege ce mai rămâne ca lucrare proprie a guvernanţilor acestei provincii de la 1878 şi până acum? Absolut nimic; e trist, dar e adevărat.
Iată în câte-va cuvinte adevărata stare a lucrurilor din oraşul Constanţa: dupe 20 de ani de ocupaţie românească, Românul nu poate cere ucenicilor de prăvălie locali un pahar de apă în limba Iui. Oraşul Constanţa, cu o desvoltare atât de bogată, atât de repede, şi-au întreit populaţiunea în timpul Românilor, şi nu e azi un pui de român mai mult de cât a fost la început, funcţionarii şi militarii, şi e foarte natural să fie aşa. Indigenul, îmbogățit peste măsură, prin desvoltarea lucrurilor, îşi strânge împrejuru-i şi ocroteşte pe toţi scăpătaţii familiei, până la al 9-lea neam; înseşi Turcii sfătuesc, prin ziarul lor, imigraţiunea aci; nimenea nu le poate face nici o vină din aceasta; numai Românul nu se poate aciua în Constanţa. Cine să ocrotească, să ajute, să încuragieze pe românul muncitor, negustor ori industriaş, venit sporadic, într-o lume cu desăverşire streină de densul, de limba luI, de obiceiurile şi aspiraţiile sale? Cum e posibil să prindă el rădăcini, să crească, să înflorească, sub o atmosferă ce opresce şi reţine pentru sine toate razele de lumină şi protecţiune?
Guvernul turc, pe care îl derîdem adese ori, incomparabil mai patriot de cât noi ; el a îngrijit de coreligionarii sei Cerchezi şi Tătari, când au emigrat din patrie, dupe resbelul Crimeei, dând acestor din urmă locuri de case în oraşul Constanţa, fără nici o plată. - Populaţia locală prin mandatarii ei, consilierii comunali, streini de naţiunea română, apreciind justiţia atâtor plângeri ce i s'a adresat, a recunoscut Românilor dreptul de a avea şi ei câte un loc de adăpost şi au ales în consiliu pe acei cari făgăduiau solemne acordarea cuartierului, care s'a şi votat încă de acum-trei ani maI bine. De ce nu s'a făcut nimic? Toată pedeca e numai guvernul central, care pare a nu voi de loc, să se facă ce s'a făcut la Brăila, Galaţi şi Iaşi, oraşe populate de streini, căci n'a zorit pe representanţii sei locali a efectua odată acestă lucrare, parcelarea a 8 hectare păment.
Mărturisim că ne-am desgustat a mai scrie. Guvernul nu ne dă nici o atenţie şi nici un ziar bucureşten - marii ziarişti din Bucureşti - nu ne vine în ajutor.
Guvernul face Românilor Constănţeni, un îndoit rău, nespunându-le nici da nici ba, ca să ştie fiecare ce are de făcut. Dacă nu i-ar fi ţinut nimenea cu vorba, fie-care 'şi-ar fi văzut de treabă, cumpărând la timp un bordei tătăresc, de care acum nu se mai poate apropia, fiind scumpe foc.
Mărturisim încă odată că ne-am desgustat a mai susţine o cauză atât de ingrată. Populaţiunea Română să vadă singură ce are de făcut pe viitor, spre a stoarce un răspuns categoric din partea guvernului central; căci aci, dupe cum a mai zis, a esistat şi esistă toată buna-voință din partea tuturor celor chemaţi a da elementului românesc această satisfacţiune."
 

 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.



 
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța



Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Constanța să fie a Românilor, iar nu a streinilor!“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Industria în Dobrogea - sublimă, dar inexistentă. Un raport al „Camerei de Comerciu şi Industrie Constanţa“ din urmă cu un secol

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Înfiinţarea filialei dobrogene a Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor - „Ne-am adunat aci la o serbare de frăţie“
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Pledoarie a unui ziar dobrogean pentru armonie şi înţelegere între etnii