Va trece ministrul Funeriu testul de “Dreapta Judecata” al Presedintelui Asociatiei Generale a Invatatorilor din Romania?

Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România a participat în 25 martie, la invitaţia MECTS, alături de alte asociaţii profesionale ale cadrelor didactice, la o prezentare a proiectului Legii Educaţiei Naţionale. Sub geamurile ministerului îşi făceau cunoscute necazurile sindicatele din educaţie.

În privinţa trecutului Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România amintim doar că în urmă cu exact 100 de ani organiza la Constanţa, în prezenţa a peste 1500 de învăţători şi a lui Spiru Haret, cel de-al VII-lea său Congres şi că era cea mai importantă asociaţie profesională din România interbelică ca organizare şi patrimoniu.

Chiar şi în anul 1933 al marii crize şi al curbelor de sacrificiu, AGIRo, prin moţiuni votate în fiecare judeţ se opunea cu luciditate sindicalizării şi recurgerii la greve în momente grele pentru statul român. Cuvântul lor era însă ascultat. Preşedintele AGIRo era invitat des să se adreseze plenului Parlamentului. Uşa ministrului îi era permanent deschisă.

De menţionat că şi în toamna lui 1944, cu armata sovietică în ţară, în adunări generale judeţene, dascălii se opuneau transformării AGIRo în sindicat argumentând că ,,ideea sindicală este una comunistă şi că organizarea învăţătorimii în asociaţie e forma ideală de luptă, dovadă fiind puterea de care dispune asociaţia azi". Abia în primăvara lui 1945 sovieticilor le reuşeşte înfiinţarea de sindicate ale lucrătorilor din învăţământ, întemniţarea preşedintelui AGIRo Dumitru Vasile Ţoni (care datorită reuşitelor asociaţiei fusese ales preşedinte pe viaţă), mai apoi a fostului său preşedinte Ion Mihalache şi mai apoi preluarea uriaşului patrimoniu.

De la reactivare AGIRo are membre 49 de asociaţii/sucursale în absolut toate judeţele şi a organizat 3 congrese din care unul la Palatul Parlamentului cu participarea a 1300 delegaţi şi organizarea de conferinţe pedagogice cu nume consacrate în domeniu.

Sindicatele funcţionează pe principiul avocatului care întotdeauna trebuie să apere drepturile oricărui angajat şi este normal şi necesar să fie aşa. Asociaţiile profesionale din educaţie sunt constituite din aceia care în mod voluntar se dedică şi creşterii eficienţei activităţii la clasă, a soluţiilor pedagogice şi sporirii prestigiului şcolii şi dascălilor. În asociaţiile profesionale nu se regăsesc cei care militează pentru un loc călduţ ci aceia care caută soluţii pentru un act educativ de mai mare calitate. De la primul congres după reactivare AGIRo a pledat pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, exigenţă sporită, descentralizare şi eliminarea din sistem a celor care ştirbesc imaginea şcolii. Suntem semnatari ai pactului naţional pentru educaţie.

Găsind că textul proiectului Legii Educaţiei Naţionale este un document revoluţionar în care se regăsesc mai toate dezideratele noastre, am participat la amintita întâlnire cu gândul să îl susţinem şi să îi aducem îmbunătăţiri. Lipseşte din text, spre exemplu, posibilitatea eliminării unui cadru didactic din sistem pentru incompetenţă.

Îmi propusesem să aplic şi un test ministerului prin care să verific dacă măcar la centru sistemul are oameni oneşti pe care să poţi miza că principiile enunţate în lege au şansa să fie aplicate în spiritul şi litera lor. Dacă testul era trecut îmi propusesem să încerc să îmi conving colegii să ne asumăm riscurile descentralizării deciziei. Le-aş fi zis că nimeni nu poate garanta că toate comunităţile locale sunt pregătite să gestioneze onest treburile şcolii, dar uite, cel puţin la MECTS primează judecata dreaptă şi se dă un semnal de a acţiona la fel şi autorităţilor locale.

Îl înţeleg sincer pe Domnul Ministru că nu şi-a găsit timp să mă primească în audienţă de la învestire şi nu a avut timp să mă asculte nici în 25 martie. Nu este uşor să lucrezi la o asemenea lege. Deci Domniei Sale nu am putut să îi aplic testul de bună judecată, dar sper să o pot face în cursul zilei de 29 martie la întâlnirea de la parlament.

Am fost însă primit în 25 martie de un înalt demnitar al MECTS. I-am prezentat cazul a 1000 de colegi din toată ţara pentru care ordinul de ministru 3235 din februarie 2010 are (din eroare credem noi) unele prevederi discriminatorii şi nelegale. Pe lângă faptul că le aduce un prejudiciu de peste 100 lei lunar începând din ianuarie, unele prevederi din respectivul ordin conduc la situaţii tragi-comice conform cărora cu cât un cadru didactic din ciclul primar şi preşcolar are studii mai multe şi absolvite în şcoli de rang mai înalt, cu atât este mai slab încadrat şi salarizat. Ceva demn de legile lui Murfy care în mod cert nu s-a intenţionat nici de către ministru când a semnat ordinul şi care contravine finalităţii avute în vedere de legiuitor prin legea 387 din 2009. Speram şi sper încă sincer că se va accepta modificarea ordinului de ministru şi eliminarea aberantelor discriminări. Nu trebuie legislaţie nouă ci doar de semnătura ministrului pe un nou ordin de câteva rânduri pe care îl am pregătit deja şi înregistrat la MECTS cu nr 16086.

În două minute asta i-am prezentat înaltului demnitar MECTS. Cunoştea deja situaţia nedreaptă în care se află aceşti 1000 de colegi, dar stupoare, mi-a zis că i-am stricat ziua pentru un număr atât de mic de angajaţi ai sistemului. M-a dat afară din birou în minutul 3 al întâlnirii şi nu a vrut să primească nici memoriul meu scris. L-am lăsat totuşi la registratura instituţiei. Nu am fost nicicând mai umilit. Testul de dreaptă judecată îl căzuse. Poate îl trece Domnul Ministru în 29 martie dacă va găsi timp să mă asculte.

Cum se poate să lăsăm soarta gestionării şcolii şi a angajării colegilor pe mâna unor tanti şi nenea din ,,comunitatea locală" când un înalt demnitar de la MECTS tratează cu dispreţ situaţia a 1000 de colegi de care recunoaşte că sunt discriminaţi pe principiul că merge şi aşa?

Nu suntem absurzi şi să pretindem că trebuie aşteptat la infinit apariţia unor reprezentanţi ai comunităţii locale de mai mare calitate. Credem însă că mentalitatea acestora poate fi schimbată printr-un model de comportament al autorităţii centrale. Judecata dreaptă a ministerului, repararea promptă a unor decizii discriminatorii, arbitrare şi nelegale ar fi un semn pentru cei din teritoriu. Ar fi un argument pentru ca dascălii să accepte descentralizarea. Ar avea siguranţa că măcar la nivel de MECTS vor avea parte de cineva care să repare cu celeritate şi discernământ eventualele judecăţi strâmbe luate în teritoriu. Sper ca în cazul de mai sus Domnul Ministru să repare de urgenţă ceea ce toată lume ştie că trebuie reparat în ordinul 3235.

Avem nevoie de un astfel de gest care să sporească încrederea în MECTS cu atât mai mult cu cât legea nu tratează în amănunt gestionarea sistemului şi multe sunt lăsate pentru viitoare metodologii. Cum să avem încredere că aceste metodologii vor fi onest şi drept întocmite dacă nu se corectează urgent un proaspăt ordin de ministru în părţile care frizează ridicolul şi care denaturează voinţa legiuitorului?

Pe lângă semnalul aşteptat de la MECTS prin modificarea ordinului 3235 şi pe lângă un semnal din partea Guvernului prin care să demonstreze că aplică legile pentru toţi angajaţii sistemului educaţional aşa cum nenumărate instanţe au hotărât că este corect, aş mai adăuga un lucru în privinţa discursului în contextul reformei educaţiei. În mod fals se prezintă mărirea efectivului de elevi la clasă ca o măsură de creştere a calităţii actului educaţional. Să se înceteze! Să se recunoască exact contrariul şi anume că aceasta scade în mod cert şi totdeauna calitatea. Să se spună cu onestitate că este o măsură la care se face apel pentru o perioadă determinată din cauze strict economice. Altfel ar însemna că la Universitatea Spiru Haret ar fi fost premisele celei mai înalte calităţi fiindcă erau sute de studenţi la un profesor. Să fie în Africa o mai mare calitate în învăţământ fiindcă acolo este o medie de 23 de copii la o educatoare faţă de media UE de 11 copii. Unele argumente ,,trase de păr" în mod evident ne fac să nu mai avem încredere nici în alte argumente care se poate să fie reale.

Sinceritatea, transparenţa şi dovezile imediate de dreaptă judecată a unor situaţii apărute în sistem ar fi motive de încredere pentru colegi în noul proiect de lege şi chiar de acceptare la nevoie a unor curbe de sacrificiu pe care au înţeles dascălii să le suporte şi în 1933 (ministrul educaţiei era Iorga), când erau invitaţi să se adreseze plenului parlamentului, când uşa ministerului era deschisă oricând reprezentantului AGIRo.

Ar fi nedrept ca şansele de reuşită ale noii legi să scadă şi neprofitabil ca dascălilor să le fie impusă o lege de care să nu fie convinşi că se va aplica onest.

Personal, şi nu este un exerciţiu retoric, dacă voi avea o dovada clară de dreaptă judecată din partea Domnului Ministru Funeriu în următoarele zile voi susţine din toate puterile noul proiect de lege mergând până la a picheta sediile partidelor şi sindicatelor care s-ar opune legii. În lipsa acestei dovezi voi pune la serioasă îndoială credinţa sinceră avută până acum că ministrul nostru este un model de înalt profesionalism şi cu un acut simţ al dreptăţii.

Degeaba textul noii legi se vrea un pas înainte dacă începe sub auspiciile unui pas înapoi şi mă refer la unele prevederi din recentul ordin 3235. Cum să avem încredere că reglementările de după apariţia legii vor fi oneste când un înalt demnitar al MECTS a căzut testul de ,,dreaptă judecată" în faţa mea. Speranţa mea este ca luni testul să fie trecut de Domnul Ministru. Aş fi deprimat dacă o lege care cuprinde mai toate dezideratele noastre de ani buni ar cădea. Aş fi la fel de dezamăgit dacă o astfel de lege ar trece fără a avea o minimă dovadă că, măcar la nivel de minister, se iau decizii juste şi imediate în faţa unor situaţii evidente şi simplu de corectat.

Voi vedea luni 29 martie 2010.

Viorel Dolha
preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România