129 de ani de la nașterea lui Lucian Grigorescu, cel mai important artist al Medgidiei

• Lucian Grigorescu a participat la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de „Tinerimea Artistică”, „Grupul nostru” sau „Arta”
• În anul 1948, Lucian Grigorescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române
• Pictorul a primit titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”

„S-a născut Ia 1 februarie 1894, la Medgidia şi a fost al doilea fiu al familiei. Tatăl său Teodor Grigorescu Jitianu, a fost inginer agronom, ce studiase la Livomo, iar la Hârşova îşi va pune în aplicare cunoştinţele acumulate în anii de studii. Mama sa, Corteza, era fiica unui judecător din Brăila. Studiile primare le urmează la Medgidia între anii 1901-1906, la şcoala de băieţi.
 
Gimnaziul, l-a urmat la Constanţa, iar ulterior la Brăila, la Gimnaziul particular Principatele Unite. La Medgidia, alături de tatăl său mergea la Târgul Panairului şi la pescuit în bălţile Kara-su. Studiază pictura cu G.D. Mirea, Fritz Stork şi Gabriel Popescu între anii 1912 - 1915, la Academia de Belle Arte din Bucureşti. Participă la Primul Război Mondial, pe fronturile din Dobrogea şi Moldova, ca artilerist, fiind rănit în timpul luptelor. Familia sa se va refugia la Iaşi. Aici va deschide prima expoziţie personală în sala revistei «Omul liber». După întreruperea cauzată de război, reia studiile în anii 1918-1920. Aici va fi însoţit de tânără sa soţie, pictoriţa Otilia Maria Nichiforescu. Va expune în anul 1920, un număr de 40 de lucrări în Maison d'Art. Îşi continuă formaţia artistică la Roma (1921-1923), studiind printre alţii cu Etore Ferrari. Acesta era legat de România, realizând opere precum statuia lui Ovidius Publius Naso de la Constanţa şi statuia voievodului Mihai Viteazul din Bucureşti. A rămas impresionat de Italia, dar pictura clasică italiană nu a înţeles-o dintr-o dată, considerând că «pentru a o înţelege, trebuie să fii pregătit, să evoluezi şi să te cultivi neîncetat». Se întoarce în ţară în 1921 şi participă la deschiderea asociaţiei artistice Salonul de toamnă.
 
Studiază şi la Paris (1924), după ce obţine o bursă de studii, fiind remarcat de Ion Minulescu, director la Ministerul artelor. Aici frecventează atelierele de la Grande Chaumiere şi Academie Ranson, în atelierul lui Roger Bissiere. Îi va întâlni pe Constantin Brâncuşi şi Theodor Pallady.
 
Pe un drum urmat adesea de artişti, începând cu reprezentanţii impresionismului, călătoreşte spre sudul Franţei, lucrând între anii 1927-1939, la Cassis, fascinat de lumina intensă şi de culorile aprinse ale regiunii dintre Marsilia şi Toulon.

Lucian Grigorescu a fost un pictor al naturii, dar aici trebuie adăugată şi natura umană. Cele mai multe portrete aparţin perioadei târzii a artistului, iar în tinereţe a realizat unele portrete semnificative. Printre acestea este de menţionat Arlechin, aflat în muzeul Zambaccian.
 
A fost unanim apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români. Tabăra de pictură organizată periodic la Medgidia, purtându-i numele, vine să aducă un omagiu activităţii acestui artist remarcabil, dar şi să scoată la lumină talentul generaţiilor tinere, de multe ori impresionate de activitatea maestrului medgidian.
 
Din anul 2006, la 2 septembrie, Lucian Grigorescu a fost declarat cetăţean de onoare al municipiului Medgidia.”

#DobrogeaDigitală Un oraș dobrogean, sub semnul nemuritor al unui pictor