Ana Ruse, scriitoarea „adoptată” de Constanța, orașul unde și-a petrecut aproape șase decenii din viață

 
Originară din comuna Peri, județul Mehedinți, Ana Ruse s-a născut într-o zi de 8 august 1939.
 
Ea a urmat studiile gimnaziale și de liceu la Turnu Severin, după care, Institutul de învățători. În anul 1973, a absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității București.
 
În anul 1959, Ana Ruse s-a stabilit în Constanța, oraș unde a locuit până la sfârșitul vieții. Aici a început să lucreze în învățământ.
 
A urmat și o carieră literară, având colaborări cu mai multe publicații precum: „Tomis”, „Dobrogea Nouă”, „Litoral”, „Amfiteatru”, „Îndrumătorul liceal, tehnic și profesional”, „Orizont”, „Dynamis”, „Marina Română”, „Marea noastră”, „Plai românesc” (Cernăuți), „Miorița noastră” (New York), „Rencontres Eurorpeenes” (Franța), „Amurg sentimental”, „Albatros”, „Datina” și „Orfeu”.
 
Ana Ruse a frecventat cenaclurile literare „Ovidius” și „Poesis”.
 
Ana Ruse a susținut o activitate intensă și complexă ca scriitoare. Redăm o parte din volumele publicate: „Trecătoarea amiază” (București, 1986); „Versuri mici din grupa mare” (București, 1988); „1001 glume” (Constanța, 1991), „Cartea de vacanță” (Galați, 1991), „Alice detectiv” (Constanța, 1992), „Atâtea enigme” (Constanța, 1993), „Peisaj sentimental” (Constanța, 1994), „Italia – permanent miraj” (Constanța, 1994), „Țărmul iubirii” (Constanța, 1994), „Slavă Domnului Iisus” (Constanța, 1994), „Un pisoiaș dalmațian” (Constanța, 1994), „Magia prieteniei” (Constanța, 1995), „Vine vacanța” (Constanța, 1995), „Popasuri captivante” (Constanța, 1995), „Doamne, rămâi cu noi...” (Constanța, 1997), „Vino cu mine” (Constanța, 1999), „Focuri printre poezii” (Constanța, 1999), „Poveștile florilor” (Constanța, 1999), „Mirajul călătoriei” (Constanța, 1999), „Slujitorii Domnului” (Constanța, 2000), „Dealul cu cirești” (Constanța, 2001), „Regatul copilăriei” (Constanța, 2002), „Domnul, călăuza mea” (Constanța, 2002), „Scrisoare de la mare” (Constanța, 2003), „Aventurile verii” (Constanța, 2004), „Splendori europene” (Constanța, 2005), „Evantai de imagini” (Constanța, 2006), „Ursulețul zâmbitor” (Constanța, 2007), „Invitație la mare” (Constanța, 2007), „Poiana veseliei” (Constanța, 2010), „Caruselul florilor” (Constanța, 2011), „Copilărie de basm” (Constanța, 2012), „Tentația luminii” (Constanța, 2014) etc.
 
Scriitoarea a fost premiată de trei ori, în decursul carierei. În anul 1984 era distinsă cu Premiul revistei „Steaua” și cu Premiul „Poesis”. În anul 1988, Ana Ruse primea Premiul „Mihai Dragomir”.
 
Ana Ruse s-a stins din viață în ziua de 21 septembrie 2018.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol. IV
 
Citește și:
UPDATE. Lumea scriitorilor din Constanța în doliu Inima Anei Ruse a încetat să mai bată