„Formatorul de jurnaliști” Simion Tavitian se năștea în urmă cu 97 de ani

• În presă, a lucrat ca redactor-șef adjunct la ziarele „Cuget Liber”, „Dobrogea Nouă” și „Litoral”
• Timp de 20 de ani, Simion Tavitian a fost membru în Uniunea Ziariștilor România
• În noiembrie 2018, i s-a oferit postum placheta „Meritul Dobrogean”, cu prilejul evenimentului dedicat împlinirii a 140 de ani de la revenirea Dobrogei pe harta României

• „Dragoste și destin” (roman, Editura „Albania”, Constanța, 1946)
• „Maxim Gorki” (studii critice și literare, Constanța, 1948)
• „URSS” (impresii de călătorie, Editura „Sport-Turism”, București, 1982)
• „România în circuitul universal de valori materiale și spirituale” (Constanța, 1972)
• „România în lume” (Constanța, 1976)
• „Mărturie peste timp” (București, Editura „Politică”, 1982)
• „Cronică dobrogeană” (București, Editura „Politică”, 1984)
• „Pagini pentru gloria istoriei” (București, Editura „Politică”, 1986)
• „Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2003)
• „Armeni sub cupola Academiei Române” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2004)
• „Meridianul Phoenix” (jurnal de călătorie, Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2005)
• „Dobrogea tărâmului dintre ape” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2005)
• „Armeni de seamă din România” (volumele I-III, Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2006, 2007, 2008)

„Autorul prezentei cărţi este o cunoscută personalitate vieţii culturale dobrogene din a doua jumătate a secolului al XX-lea, unul dintre cei mai probi ziarişti constănţeni, formator de jurnalişti cu simţământul acut al conştiinţei profesionale, respectat şi intens audiat lector al cursurilor de Relaţii internaţionale, respectiv de Economie mondială; în această ultimă calitate, în anii '70-'80 ai secolului trecut a reprezentat una dintre puţinele surse de informare corectă, publică, circumstanţiate problematicilor internaţionale; având un har oratoric şi o ştiinţă a comunicării aparte, dânsul a constituit, pentru ultimele două decenii antedecembriste, o veritabilă oază a exprimării adevărului istoric în descifrarea evoluţiilor lumii contemporane; având acea adaptabilitate naturală, proprie neamului, susţinută de o inteligenţă nativă, el avea disponibilitatea exprimării unor stări de fapt ce exprimau propriile convingeri - şi nu era un lucru puţin într-o vreme în care nuanţele deveneau tot mai şterse...
 
Fervent publicist, autorul lucrării de faţă a debutat - lucru mai puţin ştiut - la numai douăzeci de ani, cu un roman de dragoste, «în cheie politică», apărut la Constanţa, în 1947, sub titlul Dragoste şi destin (142 pp, la Editura „Albania" din Constanţa); romanul este semnat Simion M. T.; în anul următor, precocele jurnalist, scrie o broşură despre Maxim Gorki. Studii critice şi literare (26 pp).
 
Măsura talentului său publicistic, însă, avea să fie evidenţiată în anii maturităţii, prin documentate reportaje de călătorii, consemnări memorialistice, ori atestări ale istoriei prezente. De fiecare dată, autorul surprinde - într-o perioadă a excesului limbajului de lemn - prin originalitatea compunerii, prin evitarea clişeelor - prin noutatea abordărilor; astfel, în U.R.S.S. Impresii de călătorie (apărută în 1982) nu este doar o consemnare literară a periegezelor respective prin mai tot spaţiul ex-sovietic (dar, nota bene - nu se face nici o referire la Moldova Socialistă, un posibil subtil semnal că autorul nu-i recunoaşte apartenenţa la respectiva Uniune), ci şi o conştiincioasă carte de istorie; apoi, lucrările documentare România în circuitul universal de valori materiale şi spirituale (1972), România în lume (1976), Judeţul Constanţa în pas cu ţara (1978), rămân şi astăzi surse documentare de neînlocuit pentru cercetătorul istoriei acelor ani, acribia autorului consemnând realităţi ca atare, în care comentariul era minimal.

Alte lucrări îl propulsează pe autorul cărţii de faţă printre antemergătorii scrierii istoriei orale, atât de cultivată în România postdecembristă; într-adevăr, consemnările memorialistice ale unor participanţi (de stânga) la viaţa politică dobrogeană, evidenţierea unor momente ale evoluţiei recente a Dobrogei prin apelul la surse ale istoriei orale - au reprezentat, la vremea apariţiei respectivelor cărţi, noi adevăruri câştigate în procesul cunoaşterii şi scrierii istoriei contemporane din această parte a Ţării; este vorba despre cărţile Mărturii peste timp (1982), Cronică dobrogeană (1984), Mărturii peste timp (1984), Pagini pentru gloria istoriei (1986).
 
Aşadar, autorul cărţii de faţă nu este un neofit în demersul publicistic, aşa cum au răsărit cu duiumul în ultimii anii, mulţi fără a avea un minimal har al exprimării lingvistice, necum ideatice.

Am ţinut a evidenţia, fugitiv, traiectul publicistic respectiv, spre a fi întărită cititorului încrederea în seriozitatea conţinutului acestei lucrări, din perspectiva profesionalismului ca atare. Nu doar atât însă. Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor nu este o carte de istorie, neutră şi seacă, scrisă cu mijloacele unui profesionist şi onest slujitor al zeiţei Clio. Nu este, în acelaşi timp, nici un simplu reportaj publicistic, asemănător altor întreprinderi ale autorului; este o carte de suflet, a unui vrednic conaţional - putem să-i spunem aşa, cu deplină îndreptăţire - român de origine armeană, a cărei viaţă întreagă se identifică cu spaţiul identitar, de acţiune şi civilizaţie românească, dintre Dunăre şi Mare.
 
Iată de ce mi se pare sugestiv faptul că o primă abordare a istoriei armenilor în Dobrogea a venit, în chip fericit - emblematic, totodată - din partea unui respectabil fiu al lor, adânc cunoscător al suferinţelor şi martirajului, al tradiţiilor şi trecutului neamului, crescut în cultul cinstirii acestuia, a preamăririi sale prin fapte de cultură materială şi spirituală[...]”

Simion Tavitian – scriitor, jurnalist, publicist

Simion Tavitian – scriitor, jurnalist, publicist (1926-2008)