Virgil Teodorescu, poet originar din Constanța și traducător al unor autori de renume

 
Virgil Teodorescu s-a născut în ianuarie 1909, pe data de 15, în comuna Cobadin, județul Constanța.
 
Virgil Teodorescu s-a remarcat ca poet, eseist și traducător.
 
A schimbat mai multe localități în timpul școlii, de la București și Alexandria până la Roșiorii de Vede și Medgidia. Liceul l-a urmat în Constanța, la „Mircea cel Bătrân”.
 
A urmat apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, specializarea filologie modernă. A absolvit în 1935.
 
Virgil Teodorescu a debutat ca poet în timpul liceului, în 1926, iar peste doi ani ajungea la publicația „Reviste de papagal”, unde semna sub pseudonimul Virgil Rateș.
 
După terminarea facultății, Teodorescu a fost profesor suplinitor la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și la Liceul „Titu Maiorescu” din București. Ulterior, avea să devină șeful secției de poezie la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. A fost redactor – șef la revista „Luceafărul”.
 
Între 1968 – 1974, Virgil Teodorescu a deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, fiind apoi președinte, din 1974 până în 1978.
 
Constănțeanul devenea membru corespondent al Academiei Române în 1974.
 
El a avut diverse colaborări cu publicațiile: „Brazda”, „Meridian”, „Orizont”, „Pegas”, „Fapta”, „Era nouă”, „Tinerimea dobrogeană”, „Tomis”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Tribuna” etc.
 
Ca traducător, el s-a ocupat de translatarea textelor din: franceză, rusă, literatura scandinavă, cehă, turcă, sârbă, maghiară și folclorul săsesc. Dintre autorii traduși se numără: Henrik Ibsen, Paul Eluard, Prosper Merimee, L.N. Tolstoi, J. Greenwood, Nazim Hikmet, Mora Ferenc, Gordon Byron, W. Shakespeare etc.
 
Ca scriitor, amintim de următoarele opere: „Poem în leopardă” (București, 1940); „Butelia de Leyda” (București, 1945); „Blănurile oceanelor” (București, 1945); „Critica mizeriei” (București, 1945); „Scriu negru pe alb” (București, Editura pentru Literatură, 1955); „Drepturi și datorii” (București, Editura pentru Literatură și Artă, 1958); „Semicerc” (București, 1964); „Corp comun” (București, Editura Tineretului, 1968); „Vârsta cretei” (București, Editura „Albatros”, 1970); „Sentinela aerului” (București, Editura „Eminescu”, 1972); „Ancore lucii” (București, Editura „Eminescu”, 1977); „Cât vezi cu ochii” (București, Editura „Eminescu”, 1983) etc.
 
În anul 1971, Teodorescu a fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
 
Virgil Teodorescu a murit în ziua de 24 iunie 1987, la vârsta de 78 de ani, în București.
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală In memoriam Virgil Teodorescu