Am fost acolo!

Aventura a inceput in urma cu doi ani. "De vina" sunt cei care au crezut ca la Constanta se poate naste un ziar in spiritul ZIUA. Asa a aparut ZIUA de Constanta. Cei care au trait acele vremuri spun ca "pruncul" crestea intr-o zi cat altii intr-un an, spre bucuria cititorilor, dar si spre exasperarea dusmanilor. Adica a celor care au facut deseori obiectul anchetelor din ziar. Au fost doi ani din care nici unul dintre colegii nostri nu regreta macar o zi. Pentru ca munca de ziarist are specificul ei. Nu ai noapte sau timp liber, dar bucuria de a produce o ancheta sau un reportaj, sentimentul ca faci un bine societatii prin scoaterea la lumina a aspectelor pe care unii incearca sa le ascunda este unica. In acesti doi ani au fost zile si nopti de truda, au fost filaje pe strazi sau rutina cautarii dovezilor prin arhive si dosare. De multe ori a trebuit sa ne infiltram in diverse locuri, sa jucam teatru, sa ne travestim si sa lucram cu reportofonul in maneca. Parca nici nu mai conta in acel moment ca am putea fi depistati. Am deconspirat afaceri murdare, am dus campanii impotriva abuzurilor savarsite de executori judecatoresti, notari si functionari corupti ai statului. Am fost alaturi de multe ori, de politie in actiunile specifice, am participat la capturi de droguri si la aplicatiile NATO, in aer, la sol ori pe mare. Atunci cand satele judetului fost invadate de ape, am fost intre viituri, iar cand iarna a izolat mai multe localitati, am riscat sa ramanem si noi acolo, dar am mers sa stam de vorba cu oamenii si sa incercam sa ii ajutam. Reporterii ZIUA de Constanta au fost pe mare la explozia de pe nava "Mesta" si la catastrofa de pe vasul "Anopolis" si au urmarit zile si nopti intregi, in tot orasul, un individ care difuza pe net programe porno live, cu fete pe care le tinea sub cheie intr-o casa din oras, si au mers pe urmele satanistilor, in Pestera de la Limanu. Asta vara trecuta ne-am infiltrat intre adeptii sectei lui Grig Bivolaru, in tabara de vara de la Costinesti. Am batut Dobrogea de la un capat la altul, mergand in ajutorul oamenilor sarmani si stand mereu in coasta primarilor sau prietenilor lor, care au afaceri dubioase cu pamant. Am fost singurii care s-au aventurat in iad, asa cum s-a dovedit a fi mina Altan Tepe, unde am coborat 700 de metri sub pamant, pe scari mancate de acid, ca sa ajungem la sarmanii care muncesc acolo. Reporterii nostri au primit multumiri de la Protectia Mediului, pentru ca au descoperit surse de poluare radioactiva si deseuri deosebit de toxice. Cu capii lumii interlope nu stam prea bine, mai ales ca, de multe ori, anchetele noastre i-au deranjat si s-a lasat cu aparate de fotografiat sparte, reporteri sechestrati sau chiar batuti. Articolele din ziar au generat demisii si cercetari penale ale functionarilor corupti. Pentru toate acestea, nu de putine ori am fost amenintati de tot soiul de indivizi care ne-au vizitat si ne-au promis ca ne dau foc redactiei sau ca trebuie sa incepem sa ne pretuim mai mult viata. Multi dintre noi s-au ales cu procese, incercari primitive de a le inchide gura. Pana acum, insa, de fiecare data adevarul a fost de partea noastra, drept dovada nu am pierdut nici un proces.