Condamnarea, achitarea şi strămutareaZiua „Z" la Consiliul Judeţean

Totodată, poate la fel de bine ar trebui să stăm cuminţei şi să aşteptăm soluţia de achitare, dacă va fi să fie. Nu de alta, dar am aşa un feeling că, deşi amânată pentru astăzi, soluţia în procesul intentat de DNA preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa va întârzia să apară. Că va fi amânată cu încă o zi sau încă o săptămână, mai puţin contează. Important este că nu cred că trebuie să ne aşteptăm azi la cine ştie ce deznodământ. În mod egal, chiar dacă va fi pronunţată astăzi soluţia, ea nu va produce niciun efect pe moment, altul decât în percepţia oamenilor asupra instituţiilor locale şi a justiţiei constănţene. Nu de alta, dar aşa cum am arătat cu ocazii anterioare, indiferent care va fi ea, soluţia poate şi va fi contestată, mai mult ca sigur, la Curtea de Apel Constanţa, instanţă care, de altfel, în opinia mea, s-a arătat de-a lungul timpului mai degrabă binevoitoare faţă de acuzaţiile pe care procurorii DNA le-au adus în repetate rânduri liderilor administraţiei publice locale. Şefi de direcţii din administraţia publică locală au fost rând pe rând achitaţi la Curtea de Apel Constanţa, chiar dacă judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au trimis dosarele înapoi spre rejudecare. Un caz recent, care priveşte alţi şefi din administraţia publică locală a fost strămutat în cele din urmă la Galaţi, după ce Anticorupţia s-a trezit relativ târziu (în opinia mea, căci încă am dreptul la opinie) să ceară strămutarea procesului de la Constanţa. Iar în acea cauză, atenţie!, Curtea de Apel nu era instanţa finală. Or, în ceea ce priveşte procesul preşedintelui CJC, Curtea de Apel chiar va pronunţa hotărârea definitivă. Şi îmi pare foarte rău s-o spun, dar, în aceeaşi opinie a mea la care sper că încă mai am dreptul, au fost mai rare cazurile în care Curtea de Apel Constanţa m-a surprins pozitiv decât cele în care am fost neplăcut surprinsă. Să nu ne înţelegem greşit: nu am pretenţia că mă pricep la justiţie mai bine decât judecătorii. Şi cu atât mai puţin la politică. De asemenea, nu am pretenţia că aş cunoaşte adevărul absolut. Departe de mine. Dar, din punctul meu de vedere, atâta timp cât nici procurorii DNA nu par să aibă întotdeauna încredere în colegii lor de breaslă de la Constanţa, eu de ce aş avea? Iar în acest context, dacă, Doamne fereşte, m-aş regăsi într-o situaţie similară cu cea a preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa, sinceră să fiu, eu aş fi cea care ar cere strămutarea dosarului. Tocmai pentru a nu exista niciun dubiu în privinţa nevinovăţiei mele, dacă aş fi achitată. Şi tocmai pentru că m-aş teme, sinceră să fiu, că, dintr-un neînţeles exces de zel şi pe fondul neîncrederii în justiţie a oamenilor, vreun judecător care vrea sau nu să se facă remarcat, m-ar condamna, eu nevinovată fiind. Şi cum să risc aşa ceva? Astfel încât, aş cere o dată mai mult strămutarea. Rămâne însă de văzut dacă am aceeaşi optică asupra cazului ca preşedintele CJC.