Cum a devenit învăţământul de stat din România, din gratuit - cu plată

În Constituţia României, la articolul 32, alineatul (4) se arată că „învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii“.
 
Într-adevăr, până de curând, litera și spiritul legii Constituției României erau respectate peste tot în țară.
 
Dar iată că s-a făcut deja un an, cu posibilitatea clară de prelungire, de când învățământul de stat gratuit pare să fi devenit, mai degrabă, cu plată.
 
De mai bine de un an de zile, elevii și dascălii din România au trecut în sistemul online.
 
Epidemia de Coronavirus, care a cuprins rapid și țara noastră începând cu luna martie a anului 2020, a făcut ca școlile și celelalte unități de învățământ să se închidă, iar elevii de toate vârstele, alături de preșcolari, să învețe de acasă.
 
Au avut sau nu de unde, părinții au fost nevoiți să pună la dispoziția elevilor dispozitive pentru urmarea cursurilor online.
 
Abonamentul la internet și cel la compania de electricitate sunt doar două dintre cheltuieli preluate de părinți în noul sistem educativ online (imediat ajungem și la dascăli, căci nici ei nu au fost scutiți de taxele pe care le presupune învățământul online).
 
De partea celalaltă, unitățile de îmvățământ nu au mai avut cheltuieli curente: lumină, apă, curent electric, încălzire ... toate au fost absorbite în facturile de acasă, ale părinților elevilor, dar și ale dascălilor, deopotrivă.
 
Firește, statul a anunțat că se implică, a anunțat că va distribui tablete elevilor fără posibilități. Mai puțin importă că statul nu s-a asigurat dacă acei elevi, mai ales cei aflați în satele sărace, au acces la curent electric.
 
A, ba da. Umbla vorba la momentul respectiv că ministrul Educației de atunci le-ar fi transmis elevilor care nu au internet ori curent electric acasă că pot urmări lecțiile online la televizor.
 
În fine, cu toate tabletele distribuite de stat , tot există costuri pe care toate celelalte familii le achită pentru desfășurarea în condiții cât mai bune a procesului de educație.
 
Iar aceasta, repet, în condițiile în care învățământul de stat este gratuit, spune Constituția.
 
Cârcotașii vor spune că familiile oricum achitau abonamentul la internet, ori factura la lumină.
 
Și chiar așa și este, dar asta nu înseamnă că, acum, scopul pentru care achită aceste facturi nu îl reprezintă și accesul la educație.
 
Și ajungem și la dascăli care, la rândul lor, au avut nu au avut de unde, au fost nevoiți să își ia și ei toate măsurile că sistemul online dictat de stat este unul sustenabil.
 
Din nou, abonament la internet, plata facturii la curent electric, poate un telefon sau o tabletă performante, poate un laptop ... cheltuielile acestea nu se văd.
 
Oricum, toată lumea pare să îi urască pe profesori, gândindu-se cumva că aceștia ar fi „huzurit“ în perioada de învățământ online. Și poate că unii chiar au făcut-o. Dar, cu siguranță, cei ce se implicau înainte de predarea online s-au implicat la fel de mult și din spatele calculatorului.
 
Nu se văd în online orele de pregătire a cursurilor pe care profesorii le-au petrecut și le petrec în fața dispozitivelor electronice pentru a-și face materia accesibiliă și interesantă pentru elev și pentru a putea depăși barierele comunicării mediate, în locul celei față în față.
 
Și am impresia că nu se văd „de la centru“ nici eforturile pe care le-au făcut, cot la cot, părinții, elevii și dascălii pentru ca această „struțo-cămilă“ pe care o reprezintă învățământul online în România secolului XXI să poată merge mai departe, în condițiile impuse.
 
Nu vreau să critic în mod deosebit pe nimeni. Sigur că situația epidemiologică nu putea fi ignorată și trebuia să se ia măsuri urgente.
 
Dar când aplici măsuri pe care alte state, cu un sistem educațional mult mai bine pus la punct, le aplică la rândul lor, ar fi bine să te asiguri că ai suportul necesar (tehnologic, pecuniar, uman) pentru a le implementa.
 
Altfel, totul este numai praf în ochi și o metodă necăutată, dar fructificată, de a transforma învățământul gratuit într-unul cu bani, indiferent ce formă ar îmbrăca acest „cu bani“.
 
Citește și:

Deciziile bulversante din educație au revoltat reprezentanții părinților