Editorial Cum au „ars“ procurorii DNA sute de „lucrări ştiinţifice“

După îndelungi dezbateri naţionale, timp în care mai mulţi „băieţi deştepţi“ au părăsit puşcăriile pentru că au „scris“ diverse „lucrări ştiinţifice“, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au „închis portiţa“. Pentru cei care au scăpat de detenţie, demersul DNA este tardiv, însă pentru alţii care nu au apucat să beneficieze de avantajele acestei „portiţe“ legislative este cam devreme. 
 
Recent, procurorii DNA au anunţat sesizarea din oficiu cu privire la „suspiciunea săvârşirii infracţiunii de favorizare a făptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracţiuni de corupţie, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanţele de judecată“.
 
Concret, potrivit procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurori, „fapta ar fi fost săvârşită de mai multe persoane care au acţionat concertat în scopul de a crea aparenţa că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ca persoanele condamnate să fie liberate condiţionat“. Mai mult decât atât, „dintr-o notă întocmită de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, precum şi din datele existente în spaţiul public, rezultă indicii că aceste condiţii nu erau îndeplinite în realitate, iar prin faptele săvârşite s-a urmărit exclusiv favorizarea persoanelor condamnate“.
 
Acum, în colimatorul celor de la DNA au intrat şi mai multe cadre universitare care ar fi acordat recomandări formale prin care au atestat pretinsa relevanţă ştiinţifică a unor lucrări, exclusiv pe baza titlului acestora, fără a lua contact în vreun mod cu autorul lucrării şi fără a cunoaşte viziunea acestuia asupra temelor care urmau să fie abordate.
 
Procurorii mai spun că lucrările pretins a fi fost realizate în penitenciar citează opere la care deţinutul nu a avut acces nici la bibliotecă, nici online, iar timpul dedicat elaborării lor este în mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu, 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini ori şase ore şi 40 de minute pentru elaborarea unei lucrări de 212 pagini). În aceste împrejurări, continuă cei de la DNA, concluzia este că autorul real este o altă persoană.
 
În contextul în care în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din România sunt 33 de penitenciare, iar la finele lui 2015 doar la Penitenciarul Rahova erau în curs de elaborare 46 de „lucrări ştiinţifice“, la nivel naţional, numărul acestor cărţi ar fi de ordinul sutelor.
 
Rămâne de văzut dacă demersul celor de la DNA va avea vreun efect asupra acestui fenomen sau dacă procurorii îi vor face pe scriitori să-şi ardă „operele“!